***

Ştiu că nu ţi-a păsat niciodată că
ard ca o torţă,poate din cauza că nu am
spus-o nimănui.
Mai ştiu că aproape nu îţi pasă de nimic,
pe această lume,
Dar poate îţi pasă de traumele tale, care de fapt,
sunt doar în capul tău.

Dar eu mă voi jertfi pentru tine, în
aceste momente sau clipe grele pe
care le trăieşti acum.  Roţi, roţi de
tanc vechi ne calcă de vii.

Anume pentru tine
mă voi ruga, nu pentru toţi.

Uau, am găsit 50 lei,

mă duc să-mi iau o bere.

xxx

Mă uit

In oglinda

Ce mi-a dat-o

Mama

Găsesc în ea un chip

Ce-i seamănă

Îmi

Ating cu o mână

Ochii

Cică acolo

Se ascunde

Sufletul

Al meu are

O pelerină

Ce-l apără de ploaie

Mănânc magiun

Și privesc spre cactusul de pe masă

îl

bag în gură

Și pornesc televizorul

Pe ecran

Scrie

,, Doar tu îmi ești scăparea”

„El este ajutorul nostru”, spunea David în unul dintre psalmii săi.

Cine este ajutorul vostru? De unde vine?

xxx

Făceam curat în fiecare zi

Spălam vase cu apă rece

scuturam covoarele de praf,

de la balcon,

îl aruncam peste oameni,

în fiecare faţă găseam trăsături de ale tale

un zâmbet strâmb, ironic

o tăietură în obraz, semn din copilărie

o ureche ieşită din păr, fără cercel,

vrăbii la orizont,

mi-ai zis că ele

nu zboară,

ci pășesc

eu te-am contrazis,

te-ai uitat la mine ca la un prost,

şi ai tăcut…

azi mi-e dor de tăcerea ta.

CÎINE

A doua zi te-ai întors după o agrafă de păr,

te roteai prin cameră căutând-o și

căutând ce să-mi spui ca să mă

jignești

-Câine , mi-ai strigat și ai

plecat, fără să mai cauți

mai departe agrafa

și

Fără să știi că

câinii sunt

imuni  la coronavirus.

Agrafa ți-am găsit-o,

dar nu cred că acum

mai avea nevoie de ea.

xxx

banca pe care am stat

împreună

o vedem prin fereastră

alergăm fără noimă

la balcon

ca să ne uităm de sus la ea

fără noimă

vântul e

ca  un semn

zâmbetul tău acum

când

spațiul de afară e ca un

fermoar

închis

xxx

florile pe care azi

ți le-a am

adus

le arunci

în urna de gunoi

așa cum ai arunca o poezie

nereușită

Covrig

Te trezeşti dimineaţa

ca să recunoşti peretele

să-ţi dai seama că

împreună cu podul,

uşa, masa, scaunul, robinetul,

televizorul, computerul, patul, covorul, mobila

se strîng în jurul tău precum un covrig

tot mai strâns

și tot mai tare

și singurul lucru pe care deocamdata-l mai poți face

e să

scrîșnești din dinți