Julian KORNHAUSER

Julian KORNHAUSER

STAȚIA

Dați-mi mama înapoi, dați-mi mama, striga el/

Ca un nebun. Striga, voi, câini parșivi. Striga. Nu-i/

Dădeau atenție. Vagoane, vagoane, vagoane. El striga/

De zor. I-au înapoiat-o. Ușoară, ușurică. A bătut

Scândurile. Nu mai vorbește. Scotea păr din labirintul/

Iadului. I-au înapoiat-o. El nu mai plângea. Țipa. Trenul/

Suspendat la orizont dispărea în fulgii de zăpadă./

Un soldat, băiat de treabă, se scotocea în buzunare,/

A zburat o monedă de cinci. S-au scuipat în față. Cinci./

Iar mâinile/

În argint sculptate. Asemenea mâini, în argint. Nu, nu a tras/

În el./

Nu avea gloanțe. Guten Morgen, Herr General. I-a tras peste/

Mutră, mâini în argint, tu, nătărăule, nimeni așa ca astea./

Roțile/

Pleoscăiau în ger, zăngăneau șinele ca farfuriile la prânz./

Comandantul ieșea pe peron și, căscând, flutura/

Stegulețul. Apoi se îndepărta. Patul scârțâia. Se uita/

Pe fereastră. Lasă-ți mama, deoparte, tu, nătărăule.

Tema

În acest poem al lui Julien Cornhauser, este povestită o dramă personală și colectivă, cea a uciderii evreilor în lagările de exterminare germană, dar nu e folosit nicăieri cuvinte ca lagăr de exterminare și ucidere, lichidare, omorâre. Dar poemul e despre asta. Autorul poemului e evreu și poemul e autobiografic. Părinții lui au fost închiși într-un lagăr de exterminare, împreună cu părinții lor. Poemul relatează atât o dramă personală, cât și una colectivă.

Asta e tema.

Să scriem și noi un poem în care să înfățișăm atât o dramă personală, cât și una dintre dramele neamului nostru- foamete, gulag, comunism- dar fără a folosi aceste cuvinte. Adică să combinăm două drame- una personală- și în spate una dintre dramele poporului nostru.

Punctul de plecare poate fi DAȚI_MI MAMA ÎNAPOI.