Adriana RUSU

XXX

 

Am încercat de atîtea ori să astup toate găurile.

Puțin clei aici niște lipici dincolo..

Mai s-au terminat toate rezervele.

E criză.

Suntem pe timer.

„Cîte minute Mai avem?”

„Minute?Cred că că nici de secunde nu poate fi vorba.”

Pauză.

Ne-au spus să stăm în case.

Acum am un motiv întemeiat să te ignor.

„Evitați toate contactele fizice”

E prima dată cînd televizorul

a spus ceva deștept.

Pot pune totul pe reverse.

Ceva nu a mers..

„Am făcut ceva greșit?”

„Cod roșu”

Oamenii.

Știu mereu cum să înrăutățească situația.

7 gânduri despre „Adriana RUSU

  1. Îmi place textul ! Ai conectat problema personală a unui cred eu conflict cu o persoană cu care nu mai dorești să te vezi cu pandemia de coronavirus, transformând pandemia la personal pentru tine intr-o scăpare mai mult decât in problema ce o cauzează aceasta!
    Like 🙂

    Apreciază

  2. Ce frumoasa e! In poezia ta nu as schimba nici macar o virgula. E foarte frumoasa si ai reusit foarte bine sa impletesti cele doua drame, cea personala si cea colecitva. Imi place, Adriana! E o poezie foarte reusita!!!

    Apreciază

  3. Îmi place textul, însă mi se pare că poezia se începe aici:

    „Ne-au spus să stăm în case.
    Acum am un motiv întemeiat să te ignor.
    „Evitați toate contactele fizice”…

    Iar începutul e cam redundant: „E criză./Suntem pe timer./„Cîte minute Mai avem?”/„Minute?Cred că că nici de secunde nu poate fi vorba.”/Pauză.”

    Versurile astea exprimă de fapt aceeași idee, bat pasul pe loc.

    – Cristina

    Apreciază

Lasă un comentariu