xxx
Oamenii care nu sunt iubiți
mor mai devreme,
fără să știe că își petrec o bună parte din viață
fiind deja cadavre.
Astăzi dimineața am fost la stația de cale ferată
și am văzut cum trupurile noastre
erau încărcate în marfare.
Cadavrele erau aruncate
unul peste altul,
ca niște saci cu zahăr
sau cu nisip.
Am văzut cu ochii mei
cum și corpul meu
a fost stivuit.
Am icnit
și mai să mă înec cu tartina
pe care tocmai o îmbucam.
În același marfar
Am văzut și trupurile obosite
ale părinților mei,
pe care nu i-am iubit îndeajuns
înainte să-i ducă la cimitir.
Toți vecinii erau acolo,
colegii de serviciu,
bețivanii ce stârcesc în pivnița de vis-a-vis
până după închidere…
Dar când am văzut că și pe fiul meu
cel nenăscut
vor să-l stivuiască,
nu le-am permis.
l-am smuls din mâinile nespălate
ale hamalilor
și am fugit cu el,
am fugit
în lumea
unde mai este timp
de iubit.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Foarte fain! Am fugit in lumea unde mai este timp de iubit !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am același reacție ca a lui Petru ,deci susțin – Foarte fain!
ApreciazăApreciază
Dna aliona, din poemul dvs unele versuri chiar mau facut sa plang si sa meditez realitatea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii care nu sunt iubiți
mor mai devreme,
fără să știe că își petrec o bună parte din viață
fiind deja cadavre. – Puternic spus
Mi-au plăcut şi impresionat aceste versuri, cred că faceţi mari progrese, poezia e îmbibată cu imagini, cu expresii ce te pun pe gînduri. Am o întrebare şi o propunere, ca de la cele generale menţionate aşa puternic, ce m-o impresionat să faceţi o tranziţie, cumva ca să se menţioneze ce va declanşat aceste imagini, un obiect, carel-ati văzut imineaţă, o persoană îmbătrînită în cărucel,, pentru mine în calitate de cititor, mi s-a creat o impresie că trecerea e brusca de la zicala,,…că oamenii care nu iubesc is cadavre….,, la această poveste cu marfarul, părinţi şi copil…… Nu am preteţii la povestire, ea e fluidă, şi finalul m-o impresinat, doar tranziţia dintre real şi imaginar. Catalizatorul,, declaşatorul,. sau nu mai ştiu cum să-i zic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Vitalie, pentru comentariu. Mă gândesc la propunerea ta. Am scris dintr-o răsuflare, din starea asta de disperare, nu am redactat. Am să revin și am să redactez.
ApreciazăApreciază
Aliona, imi place povestea pe care o spui in acest text. EMOTIONANTA de-a dreptul!!! EMOTIONANTA. Poate, o obiectie: prea multe metafore. Renunta la ele. Asta-i spuneam si lui Victoras. Renunta la ele si textul tau va castiga. Altfel, evoluezi, ai sensibilitate poetica, Dar metaforele o trag in jos. Arunca-le din text si textul tau va castiga!!! Prea mult zahar in ceai face ceaiul de nebaut!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, multumesc, Dumitru! De acord, m-am grabit sa remit textul. Dar cu statul ista în casă, în izolare (și se pare că mai avem mult de stat) îmi părea că dacă trimit mai repede textul, evadez și eu. Dar nu am avut dreptate.
ApreciazăApreciază
Imi aduc aminte de POEZIA TA despre cum s-au ratacit un baiat si o fata in padure. Poezia aia era fara metafore si ERA EXCEPTIONALA. Scrie la fel ca acolo. Direct. Fara zorzoane. Fara zahar si indulcitori. Fatis. Direct iti iese mai bine. Chiar foarte bine. Poezia aia m-a convins.
ApreciazăApreciat de 1 persoană