***
сînd totul se va termina
voi merge la Olăneşti
să-mi văd bunelul
inima mea va fi
precum carnea unei
violete africane
va fi o inimă casnică&primitoare
atunci să-mi dai întrebări
atunci să vii cu sfaturi
atunci să mă cerţi
ori să mă iubeşti
te voi primi
te voi primi
te voi primi
pentru că inima mea va fi
acea floare casnică
primitoare
voi fi bucuros pentru că
merg să-mi văd bunelul
merg în satul unde sub pămînt doarme
bunica și tălpile unui dinozaur din plastic
merg să-mi revăd copilăria
bicicleta&vînătăile&malul Nistrului
numărul casei&strada
merg acolo unde cîndva m-am simţit bine
poţi merge cu mine poţi rămîine
eu asta voi face cînd totul se va termina
fain, Artiom, fain poem!!!
ApreciazăApreciază
Vai ce mult îmi place ! O poezie plină de dor
ApreciazăApreciază
Poezia mi-a plăcut, relaţia pe care o are personajul cu bunelul e de invidiat, că primul lucru e să-l viziteze după nebunia asta ce ne atinge pe toţi. SUper!
ApreciazăApreciază
S-au intimplat multe de atunci… nu cred ca o sa ma mai primesti…desi as veni
ApreciazăApreciază