xxx
În Pervomaisc , lîntr-o casă cu
temelia
din lut , într-o
verandă rece ,
sânge
pe podea și a
plecat
fără să-și șteargă urmele
Drept testament :
lopata , sapa și
toporul.
Sângele nu s-a închegat
și
ma deranjeaza
tot
atunci cand mintea mea
e evadata din realitate
cand stau cu durerea mea
aparte
si
mi se baga in gat
un os
cand tipetele mă fac
sa-mi astup urechile
unde-s idiotii care
m-au adus la lumina?
cer ajutor ca sa ma scăpați de aici ,
deși stiu
ca nici în altă parte
nu va fi mai bine
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
foarte fain!!!
ApreciazăApreciază
imi place.
ApreciazăApreciază
un poem frumos, intrigant prin natura sa şi a emoţiei personajului, pe care o relevez la fiecare vers. Bravo
ApreciazăApreciază
In loc de „drept testament” aș spune simplu a lăsat sau mi-a lăsat…în rest simpatic, succes în continuare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă spuneam “a lăsat sau mi a lăsat “ o luam drept ceva pentru o perioadă foarte scurtă , dar vezi tu ceea ce corectezi tu e prea departe de ceea ce exprim eu ..
ApreciazăApreciază
am citit comentariile voastre, si cred că testament, are loc în poezia asta, autoarea expune ca o istorie detectiv, casa undeva departe, verandă rece, sînge, podea de lut, sapă, lopată, topor,– printre aşa cuvinte noţiunea de testament fuzionează, modul rece de abordare a situaţiei, un os în gît, mă văd la lumină. .. toate au loc într-un spaţiu obscur, al imaginaţiei autorei, iată de ce consider că se lipeşte acea noţiune, de testament, deci în altă parte, ar fi prea de tot.,aici merge
ApreciazăApreciază