xxx
Am rămas prinși între două lumi,
de parca ne-a pus cineva pe pauza
și repeat
concomitent.
Și când te gândești că acum o lună
pentru mine era atât de important
să știu că sunt iubită.
Astăzi îmi este suficient să știu
că trăiești,
că ai ce mânca,
dar mai ales
ce citi,
noaptea
Fac cercuri prin casă
valsând
cu umbra lui tata
care îmi șoptește
neîncetat
la ureche:
„un-doi-trei”, „un-doi-trei”,
ca să nu greșesc ritmul.
Ritmul e ca focul din vatră,
îmi spunea tata,
când era în viață,
nu se poate să-l pierzi.
De aceea continuu să valsez,
până va veni altcineva
să mă înlocuiască.
Sunt sub impresia imaginei în care eroina poemul valseaz cu umbra tatei, air pasii îi numără el,, superb, bravo dna Aliona
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Își mulțumesc, Vitalie! Dor de atelier pe viu… eh.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
minunat poem
ApreciazăApreciază