xxx
E sâmbătă,
ziua când vă așteptam pe voi.
când
Întindeam masa cea mare
și aduceam
scaune din salon,
ca să încăpeți toți,
când muzica o dădeam mai încet,
să ne auzim mai bine.
Primii veneau motanii
din odaia vecină,
dar nu voiau să stea
prea mult.
Acum
Mă dor ochii
de atâta privit la ceas.
În sfârșit,
primul oaspete
păianjenul.
L-am recunoscut,
e cel care îmi ținea de urât
în colțul
unde mă pedepsea mama
când făceam pozne
la vârsta de 5 ani.
Ce oaspete scump…
Dar voi nu veniti,
poate că vă rețineți
pe undeva
ori poate pentru că nu știți
ce tartă bună am copt azi,
cu nuci și caise…
Am lăsat obloanele deschise
doar azi,
pentru că e sâmbătă,
ziua când vă așteptam.
Dar mă uit în calendar –
e 21 martie 2020.
Îmi torn ceai
în pahar,
mănânc
și încerc
să nu plâng.
Awww, Aliona nu plânge, las că vin eu la tine când totu se regulează la un ceai
ApreciazăApreciat de 3 persoane
extraordinar,, .. o încântare de a-l citi. Şi nouă ni-i dor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Gata, nu plâng))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne-ai servit cu un poem mai delicios decât toate tartele la un loc. Și ce umplutură, ah…
ApreciazăApreciat de 2 persoane