xxx
Atâta timp cât nu bate
nimeni în ușă
Ne așezăm pe rând pe
scaunul din dreptul
tavanului
Și zâmbim timpului
Cine-i după mine?
Tu
Dar după tine?
Eu
Oglinzile sunt blurate de
transpirația plesniturilor
Nici nu mai aveam
nevoie de ele
Sunt pentru demenți
Sau poate
chiar creații a
demenților…
Da!
Oglinzile sunt
creația demenților!
Te așezi?
Da, stai.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
de obicei nu-mi plac poemele , enigmă, dar acesta unde neclaritatea o simţi precum personajul, central ce se adresează sie. şi aş acum nmeni nu-i răspunde, îi răspunde oglinda. Mi-a plăcut.
ApreciazăApreciat de 2 persoane