*
metafora asta nu e atât
de profundă pe cât pretinde a
fi,
nu e atât de
impactantă,
amprentată,
cristalizată,
nu te atinge şi nu te
distinge prin
faptul c-o ştii.
metafora asta e o afluentă a
răului Styx,
parcurgând metamorfoza
gumei în dungă
lichefiată,
şerpuind caloriferul de
lângă capul meu în
timp ce stau culcat,
alimentându-mă
cu eventuale frecvenţe
energice, pentru ce
urmează a se întâmpla
după ce voi
atinge pământul cu picioarele.
adevăratul pământ cu
adevăratele mele picioare.
Frumos poem !
Bogat poem!
Poem care-mi place.
Bravo autorului .
ApreciazăApreciază
mie îmi place cum Ion, aseamănă lucrurile ce-l împrejmuiesc, cu altele suprarealiste şi le dă formă de vers. Mi-a plăcut finalul, şi imaginea cu calorifeul ce şerpuieşte.
ApreciazăApreciază
finalul face toti banii.
ApreciazăApreciază