Ion AGACI

*
metafora asta nu e atât

de profundă pe cât pretinde a

fi,

nu e atât de

impactantă,

amprentată,

cristalizată,
nu te atinge şi nu te

distinge prin

faptul c-o ştii.
metafora asta e o  afluentă a

răului Styx,

parcurgând metamorfoza

gumei în dungă

lichefiată,

şerpuind caloriferul de

lângă capul meu în

timp ce stau culcat,

alimentându-mă
cu eventuale frecvenţe

energice, pentru ce

urmează a se întâmpla
după ce voi

atinge pământul cu picioarele.
adevăratul pământ cu

adevăratele mele picioare.

3 gânduri despre „Ion AGACI

  1. mie îmi place cum Ion, aseamănă lucrurile ce-l împrejmuiesc, cu altele suprarealiste şi le dă formă de vers. Mi-a plăcut finalul, şi imaginea cu calorifeul ce şerpuieşte.

    Apreciază

Lasă un comentariu