Azi o sa facem un atelier la tema BUCATARIA, luand ca centru bucataria in care să povestim intamplari din bucatarie.

Istorii din bucatarie,

Asa ca, dupa ce o sa le citim, sa ne lingem pe degete.

Pentru a mai uita de nebunia si de FRICA din jur.

xxx

Când făcea pâine

Tata o ascundea

Sub pat, sub pernă

In dulapul cu haine,

In beci

 

Eram 6 copii

și fiecăruia ne dădea

cateo felie de pâine

 

cateo felie de pâine

pe zi

 

pâinea era

foarte scumpă

de asta

tata  mânca

și mai puțină pâine

ca noi

 

Când tata dormea

Îl trimiteam pe cel mai mic

să fure pâine

Pe el nu o sa îl bată

 

Ne-o

aducea mucegăită

Rădeam

cu cuțitul mucegaiul

Și o mâncam

dar de gustul de mucegai

nu scăpam

îl simțeam

în gură

până adormeam

 

***

ieri după masă

mă trezesc de la zgomotul de-afară

privesc pe fereastră

mama face curăţenie-n curte împreună

cu alte vecine

şi-a pus mănuşi

dar nu are mască

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

nu-mi răspunde

o strig mai tare

probabil e prea ocupată şi nu mă aude

o strig şi mai tare

tot nu mă aude

de parcă eu ori ea

am fi îmbrăcaţi într-un costum de protecţie

gen ăla care au medicii

ce supraveghează

pacienţii infectaţi

(hîrtia igienică e clădită pe pervaz

pînă-n pod şi e coloana lui Brîncuşi

fiecare parte din ea e un micuţ spital

cu mici ferestre unde sunt pacienţi

mă dau mai apropape&toţi sunt bătrîni

şi neajutoraţi

trec dintr-o stare în alta

de parcă aş fi şi eu o hîrtie igienică

pe post de minge

iar Messi-Mesia driblează cu mine)

Artiom Artioom Artioooom

mama mă cheamă afară

trebuie să duc gunoiul adunat

stau ca un stîlp şi nu mă clintesc

caut ce să-i răspund

nu găsesc

o întreb de ce nu ţi-ai pus mască

brusc cineva bate la uşă

întorc capul

oare au venit după noi

mă gîndesc ce repede a ajuns salvarea

mîine la ştiri vor spune că am

am fost internat

la spitalul de nebuni

pentru că n-am rezistat nebuniei

mă vor concedia de la lucru

din cauza mamei mele

care a ieşit afară să facă curat

şi-a pus mănuşi dar nu şi-a pus mască

închid fereastra

deschid uşa

vecina din dreapta îmi întinde Olive

zice că sunt foarte bune în această perioadă

îi mulţumesc

închid uşa

citesc pe ambalaj

Olive din Italia

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

mama e ocupată

intru în baie

spăl băncuţa cu Olive

mă spăl frenetic pe mîini

număr 1 2 3 11 16 23 25 29 30

pun băncuţa pe masă

intru în cameră

scot din pachet cîteva şerveţele ude

mă şterg

cîteva şerveţele uscate

mă şterg

mama intră în casă iar frica mea dispare

ca mîncarea de pe rafturi din magazine

seara ascult ştirile

49

49 de oameni

trag aer adînc în piept

49

49 de oameni

beau un pahar cu apă

49

49 de oameni

sting televizorul

49

49 de oameni

deschid o carte de poezii

49

49 de oameni

citesc

49

pagina 49

49

 

va incepe azi la ora 13.00

o carantină niciodată nu pică bine

ieri după masă

mă trezesc de la zgomotul de-afară

privesc pe fereastră

mama făce curăţenie-n curte împreună

cu alte vecine

şi-a pus mănuşi

dar nu are mască

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

nu-mi răspunde

o strig mai tare

probabil e prea ocupată şi nu mă aude

o strig şi mai tare

tot nu mă aude

de parcă eu ori ea

am fi îmbrăcaţi într-un costum de protecţie

gen ăla care au medicii

ce supraveghează

pacienţii infectaţi

(hîrtia igienică e clădită pe pervaz

pînă-n pod şi e coloana lui Brîncuşi

fiecare parte din ea e un micuţ spital

cu mici ferestre unde sunt pacienţi

mă dau mai apropape&toţi sunt bătrîni

şi neajutoraţi

trec dintr-o stare în alta

de parcă aş fi şi eu o hîrtie igienică

pe post de minge

iar Messi-Mesia driblează cu mine)

Artiom Artioom Artioooom

mama mă cheamă afară

trebuie să duc gunoiul adunat

stau ca un stîlp şi nu mă clintesc

caut ce să-i răspund

nu găsesc

o întreb de ce nu ţi-ai pus mască

brusc cineva bate la uşă

întorc capul

oare au venit după noi

mă gîndesc ce repede a ajuns salvarea

mîine la ştiri vor spune că actorul

Artiom Oleacu a fost internat

la spitalul de nebuni

pentru că n-a rezistat nebuniei

mă vor concedia de la teatru

şi

şi

niciodată nu voi putea juca spectacole

din cauza mamei mele

care a ieşit afară să facă curat

şi-a pus mănuşi dar nu şi-a pus mască

închid fereastra

deschid uşa

vecina din dreapta îmi întinde Olive

zice că sunt foarte bune în această perioadă

îi mulţumesc

închid uşa

citesc pe ambalaj

Olive din Italia

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

mama e ocupată

intru în baie

spăl băncuţa cu Olive

mă spăl frenetic pe mîini

număr 1 2 3 11 16 23 25 29 30

bun băncuţa pe masă

intru în cameră

scot din pachet cîteva şerveţele ude

mă şterg

cîteva şerveţele uscate

mă şterg

mama întră în casă iar frica mea dispare

ca mîncarea de pe rafturi din magazine

seara ascult ştirile

49

49 de oameni

trag aer adînc în piept

49

49 de oameni

beau un pahar cu apă

49

49 de oameni

sting televizorul

49

49 de oameni

deschid o carte de poezii

49

49 de oameni

citesc

49

pagina 49

49

 

Sa scriem o poezie despre ceva care îți place mult și  nu arată ideal , dar nici nu vrei sa arate ideal, fiindcă ti-e teama ca o s-o vrea și alții, iar tu o vrei doar lângă și pentru tine

 

Ceva imperfect care e perfect pentru tine.

xxx

arăți ca o piatră neprelucrată, care

nu e  de vânzare

în nici un magazin

Pentru că cu ea,

nimeni

și niciodata

nu ar vrea sa se

laude

xxx

Am rămas prinși între două lumi,

de parca ne-a pus cineva pe pauza

și repeat

concomitent.

Și când te gândești că acum o lună

pentru mine era atât de important

să știu că sunt iubită.

Astăzi îmi este suficient să știu

că trăiești,

că ai ce mânca,

dar mai ales

ce citi,

noaptea

 

Fac cercuri prin casă

valsând

cu umbra lui tata

care îmi șoptește

neîncetat

la ureche:

„un-doi-trei”, „un-doi-trei”,

ca să nu greșesc ritmul.

Ritmul e ca focul din vatră,

îmi spunea tata,

când era în viață,

nu se poate să-l pierzi.

De aceea continuu să valsez,

până va veni altcineva

să mă înlocuiască.