xxx

De fiecare

Dată

când privesc prin gaura din dulap

nu mai recunosc nimic

Tresar

transpirația mă strânge de

Încheturi

o adun într-o cană

Și mă culc la loc

În lumea asta care se schimbă de la o secundă la alta, oare cum se schimbă viața voastră?

xxx

Tata a făcut sex cu mama fără prezervativ

într-o vie în mijlocul primăverii

Poama era verde și acră

Când tata i-a spus sa facă avort

Nu a făcut …

Atunci a bătut-o

Cu picioarele in burta

Și a târât-o prin casa

Ea mă acoperea cu mâinile

Și spunea este păcat

 

Mama credea că voi avea părul negru,

des, ochii cafenii

Dar din păcate am ochii verzi

Parul blond și rar

De-aceea In fiecare săptămână

mă tundeau chel

 

Tata nu mă lua în brațe

Nu îmi citea povesti

doar îmi spunea

că în viața asta nu

am să fac nimic

Niciodată

nu ai să ai noroc

in viață

 

Când îmi trăgeau cu matura

Le strigam : –

mai bine nu mă nășteați

Eram sa fiu mai fericita

Nu mă bateți

oricum nu o sa am niciodată

păr negru și ochi cafenii

Alisa s-a trezit și nu mai era. Nu mai era nici camera ei, nici patul, nici măcar caietul în care desena fețele oamenilor pe care le întâlnea în fiecare zi. Pur și simplu nu mai era nici ea, nici lucrurile ei, nici amintirea despre ea. De undeva de acolo, dintr-o lume unde nimeni nu există (nu mai există și încă nu există) îl vedea doar pe tatăl ei, așezat într-un fotoliu, răsfoind ceva, dar tatăl ei nu mai semăna deloc cu el însuși.

Tranziția de la realitatea de zi cu zi (unde s-a obișnuit să se afle) la lumea celor inexistenți i se părea la fel de firească cum ai scoate capacul de la ciorbă și de acolo ar fi ieșit aburi. Alisa se evaporase. Cum îi reușise asta și cine „aprinsese focul”? A încercat să-și amintească ce s-a întâmplat, însă amintirile ei erau ca niște vise pe care le uiți repede. Alisa a făcut un efort teribil să-și aducă aminte seara trecută, când tata îi citise ceva despre un leu și despre un băiat care a reușit să îmblânzească leul și să scape cu viață. Cartea era ilustrată foarte frumos.

Ținea minte cum tatăl ei insista apoi ca ea să „recite” rugăciunea de seară și cum o spunea de dragul lui, turuind cuvintele învățate pe de rost. Pe urmă s-a stins lumina.

Aștepta și încerca să-și mai amintească ceva și i se părea că, pe măsură ce-și amintește, își amintește și tata aceleași lucruri. Și totuși, putea ușor să greșească. Era ca și cum ai juca tenis și ai arunca mingea peste plasă celuilalt jucător, însă celălalt se află foarte departe și e nepregătit pentru o lovitură de răspuns.

Era liniște, o liniște zgomotoasă, populată de miliarde de ființe la fel ca Alisa.

Alisa s-a trezit și era întuneric.

xxx

La douăzeci de ani

Mama își înfipse

Inelul pe

Degetul umflat

El îi ticsise

vreo douăzeci de pumni In buzunar

Păreau fericiți

Când mama a rămas gravidă

și fătul s-a desprins

Din uter

Ce noroc

A avut

mă gândeam eu

La 6 ani

Când nu aveam

Nici măcar o bucată de

pâine

xxx

Ursoaica te

Omora

Daca te apropiai de puiul ei

Mama

Și -a facut freză nouă

Peste 16 ani

M-am tuns

Și eu

la fel

ca ea