xxx
Mingile alea de fotbal

cu emblema clubului preferat,

din piele naturală,

cu o cusătură perfectă

Am 12 ani și le vreau pe toate.

Trebuie să aleg doar una,

Și s-o umflu cu aer.

Cu aerul care le-ar avea și

celelalte dacă le alegeam.

Cu aerul care și acum

plutește in amintirea mea și a

prietenilor mei.

Fiindcă emblema s-a șters,

pielea s-a ros iar cusatura s-a rupt
și a rămas doar aerul
cu care o
umflam

xxx

 

Cînd vin acasă

mai devreme

 

Pornesc microundele și

caut un serial bun

 

îmi pun capul pe umărul tău

 

mazărea e prea fierbinte și

frige

???

Unele părțile ale corpului mă dor ca

niște piese de lego topite

Totul va fi bine,

vin cu prima ocazie

Ultima ocazie a fost pe 14 martie

Acum hotarele sunt închise

Părul mi-a luat foc

Mă ard rădăcinile

Prea multe promisiuni pe timp de pandemie

Sau poate taman atâtea cât trebuie să fie

Când mă uit prin fereastra din camera mea

văd parcul de la Râșcanovka înverzind

dar nu te văd pe tine

Când mă uit în oglindă văd

un om care a dormit prost

de mai mult timp

dar nu te văd pe tine

Când mă uit în dulapuri văd

chestii pe care nu le voi mai folosi niciodată

dar nu te văd pe tine

Apelurile pe messenger în baie ca să nu mă audă mama

Mi-ai arătat urmele pe care le-am

lăsat pe geamul mașinii nu vrei să le ștergi

E prea târziu

să iubești dacă nu ești virgină?

Nu întotdeauna

Pe 14 martie avea bilet de avion

spre Chișinău

totul va fi bine

Prima propunere

În prima poezie- CUTIUȚA- după cum se vede foarte bine, găsim povestea micuțului cerșetor și a puiului de broască țestoasă. Micuțul cerșetor  are într-o cutie un pui de broască țestoasă. Întrebarea e: de ce anume un pui de broască țestoasă și nu altceva? Și ce reprezintă pentru el acest pui de broască țestoasă, încât ține atât de tare la acesta, și nu lasă din mâini cutia, capacul îl pune pe trotuar, dar nu și cutia, de parcă s-ar teme ca cel care-l întreabă să nu-i fure puiul de broască țestoasă sau să nu fugă singur, când îl va lăsa pe trotuar. E, poate, tot ce are mai scump în această viață. Nu este exclus să-l fi cumpărat din banii adunați pe cerșit.

El ține foarte tare la această creatură și noi ne întrebăm de ce. De ce anume la ea și nu la o jucărie sau la un alt animăluț? 

El, un mucuț cerșetor murdar, s-a atașat de un pui de broască țestoasă. Pare ceva exotic și straniu.

Interpretarea ar putea fi asta:  acest biet cerșetor nu are casă, nu are pe nimeni, nu are părinți și rude și nu are unde să stea, adică este al nimănui. Este alungat de peste tot, este agresat și nu are unde să se ascundă și nu poate să se apere de cei care-i fac rău.

Și atunci el visează să fie aidoma acestui pui de broască țestoasă, fiindcă acesta are o carapace după care se poate proteja de toate intemperiile și de tot răul din lume și o casă în spate.

Micuțul cerșetor murdar visează să aibă și el o casă a sa, asemenea puiului de broască țestoasă. Dar și părinți sau rude-  care să-l protejeze de greutăți. Adică o carapace.

Iată de ce ține el atât de tare la puiul de broască țestoasă. Puiul ăsta de broască țestoasă are tot ce lui îi lipsește. Această micuță creatură este un simbol a ceea ce ar vrea să devină în viață.

Soarta nefericită a băiețașului o ghicim văzându-i dragostea sa pentru această vietate. Între băiețaș și puiul de broască țestoasă se conturează un paralelism clar.

Propunerea mea ar fi să scriem o poezie folosind același procedeu al PARALELISMULUI.  Luând ca model poezia lui Kornhauser.

SAU, cui nu-i convine, să scriem o poezie plecând de la a doua poezie,  în care procedeul folosit e alăturarea unui lucru descris până la capăt, cu lux de amănunte, migălos, complet- e vorba despre băutul unei căni de ceai de către cineva răcit- și al altui lucru, doar sugerat, doar anunțat, doar conturat, doar schițat, nespus până la capăt, despre care doar putem să bănuim ce e, să ne dăm cu presupusul, dar nu vom ști niciodată sigur că e anume chestia aia la care ne-am gândit noi.

Tensiunea se naște de aici, din ceea ce e spus până la capăt și din ceea ce e ascuns, tăinuit, camuflat. Cele două moduri opuse de-a transmite ceva aici sunt alăturate.

Cutiuța

 

Un mic cerșetor murdar

duce sub braț o cutie mare de carton.

Ce ai acolo în cutie?

Cu siguranță ai adunat mulți bani?

 

Băiatul ridică încet capacul,

îl pune pe trotuar,

în cutie se vede un pui de broască țestoasă,

întinzându-și gâtul spre băiețel.

CÂND E CALD ÎN CAMERĂ

 

Ascult un disc cu Benny Goodman,

beau ceai cu lămâie, mă doare

gâtul, pe moment reușesc să uit

că am o mare sarcină de

îndeplinit. Storc bine lămâia,

ronțăi o felie, mă gândesc

dacă fac bine uitând

de dușmanii mei.

„Am deseori impresia că unele lucruri mi se întâmplă doar pentru a putea scrie despre ele”. Interviu cu scriitorul Dumitru Crudu

( Inspirată din poemul lui Julian Kornhauser – mama mea/bea )

Mama mea E trisă, Azi, mâine, poimâine… În ochii ei e Tristețe, Întuneric, suspinări. Era veselie intr-o zi, Acum nu mai este. Erau vorbe dulci Din partea mamei… Acum e liniște. Toată veselia sa, Tranformată în praf. Paginile fericite din carnetul meu de vise, Au avut aceeași soartă. Tot ce era vesel A dispărut ca prin magie. Ce era fericirea nu mai știu. Înainte păsările cântau, Acum nu mai cântă. Visele sunt umbre.

Tu nu vedeai
nici frica mea
nici pe mine
din spatele unui osp(v)iciu

Cuvântul grijă s-a înfundat tiptil în alte cuvinte
și nu a mai ieșit măcar o dată
în acțiuni
și se lățea la substratul lor
din grijă în îngrijorare
apoi în frică
Cutremurul mi-a schimbat ACASA tot mai aproape
până a ajuns să fie în mine
în timp ce tu ți-ai făcut loc pentru riduri pe frunte
dându-le-n jos pe cele de la ochi cu-n tremur
al mâinii
Bea !
Bea și tu ca-n tinerețe – din moarte
precum bea ea din tine
mai știi…
poate-o dobori tu prima

xxx

cand ne-am cunoscut eu fumam Pall Mall

cica ma credeam mai deosebit

tu fiind nefericita si eu nefericit odata cumparasem

flori

mult prea ofilite

mai mult erau veștede decat rosii

imi doream si eu un pic de fericire

mama ta nu-mi dadea nicio

sansa