xxx

v

o

r

b

e

s

c

tac

plang

esti aici

suna alarma

astept noaptea

sa-mi raspunzi

xxx

Părinţii plănuiesc să fugă la mare, anul viitor

Sora şi cu soţul fac reparaţie în casă,

Finul a reuşit să spună cuvântul mama, cu tot cu vocalel,

Buneii au scos computerul din subsol, mutând de pe el băncile cu murături şi au zis că vor să se înveţe cum se porneşte drăcovenia asta

Vecinul

de 2 ani

vrea să crească o grădină de lalele în curtea sa

,dar nici ceapă verde nu creşte,

N-am crezut când un bulb mic o dat la o parte pietroiul sub care creştea, ca să aibă și el

parte de soare,

Tot azi m-a sunat şeful, și mi-a zis dacă am nevoie pot să-mi ma-i iau o săptămînă plătită,

Am verificat numărul

m-am ciupit de obraz,

şi am început să sper.

Radu Vancu scria intr-o postare ca

versurile lui Auden – ne-ar putea servi ca un soi de protecție igienică, a creierului și a inimii:

Ce ar fi să plecăm de la aceste versuri si sa ne scriem propriile poeme

xxx

Îmi umplu o cană

Și mă așez

Alături

Te las

Să amesteci

Cu lingura

Ud un

prosop

Și îl pun pe față

Se combină cu ochii

Ne ridicăm

De la masa

Și pornim în

Direcții diferite

Si eu incep din nou sa sper

xxx

Când mă trezeam cu o oră înainte de toţi,

eram invidios

Când înjuram oglinda că mă arată mai bătrân cu fiece zi,

Eram nefericit

Când mi se oprea în gât pâinea cu unt, în fiecare dimineaţă,

Eram nervos

Când mă prefăceam că mânânc oul ars, dar îl dădeam câinelui din ogradă,

Eram victorios

Când îmi era a vomita de putoarea din transportul public vara

Mă certam de ce nu mi-am luat permis

auto

Cînd nu ieşeam la o bere, inventând un motiv stupid,

Nu-mi părea rău

Cînd purtam o cămaşă mototolită, idar că să nu  se vadă îmbrăcam sacoul,

Mi se părea că i-am înşelat pe toţi

Când eram trimis ca mingea de pin-pong la filiala din telecentru şi apoi înapoi,

Înjuram după ierarhie pe toată administraţia

Cînd mă ascundeam de şef pe holuri, ca să nu dau ochii cu el,

Dacă reuşeam eram bravo

Cînd mă întreba unde e fişierul 26, dar eu ştiam unde e, şi nu e completat,

Inventam un motiv să nu i-l dau,

Acum nu pot să inventez niciun motiv

Ca să fiu fericit.

xxx

Disperarea

stă la bucătărie și își bea paharul cu votkă

Disperarea

stă la balcon și își fumează țigara

Disperarea

se tot rostogolește pe covor și se dă

cu capul de perete

Disperarea

s-a apucat să facă focul

Suflă și suflă

dar se face frig

Disperarea

stă în colțul stâng și

își roade unghiile

În timp ce sute și mii

mor

în fiecare zi

Disperarea

se întreabă oare unde au plecat oamenii din

casele astea

și se miră

că nici nu a observat când le-au

părăsit