xxx
Cînd vreau să vorbesc cu tine
Vorbesc cu umbra mea
E și parte din tine
Cînd ne îmbrățișam umbrele noastre se contopeau
Acum ești atît de aroape și totuși
Nu ajunge la tine nici o șoaptă și nici o atingere
Dar dacă lumina cade într-un unghi potrivit
Devenim un tot întreg
Și atunci vreau să rămân
cît se poate
De mult în acel unghi de lumină
Chiar dacă asta ar însemna că restul
Lumii ar deveni o masă neconturată de întuneric
Chiar dacă asta ar însemna să orbesc
din cauza
Luminii reci ce îmi usucă ochii
Chiar dacă o să mă astupe moliile și
o sa-mi
Infectez plamînii
Nu o sa ma mișc din loc
O să aștept pînă miinele tale vor crește din întuneric
Și îmi vor dărui din nou vindecare.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Ceva mai vreau
Nu știu exact ce!!!
ApreciazăApreciază
Începutul ar trebui puțin lucrat. Poate să începi de la ,, acum ești atât de aproape …
ApreciazăApreciază
Cînd ne îmbrățișam umbrele noastre se contopeau
Acum ești atît de aroape și totuși,,, ,.
aceste două versuri mie personal imi amestecă,, dacă le scot se leagă prima parte cu restul poeziei, , mie mi-a plăcut.. şi abundă în imagini. doar dacă nu scot acele versuri nu pot lega inceputul cu restul,, cred că ai vrut să te ţii de exerciţiu şi să compui şi iată de ce.
NU am pretenţii către restul poziei , chiar mi-a plăcut.
ApreciazăApreciază