Artiom OLEACU

~ noiibarbari

vindecare

 

cînd vreau foarte tare să vorbesc cu tine

vorbesc cu mine

de obicei

cînd vorbesc cu tine

cu mine

te întreb mă întreb

cu ce te cu ce ne

ocupăm azi

dacă Alexandru Muşina

îţi ne zîmbeşte

zîmbim şi noi

orîcît de trist nu ţi-ar

nu ne-ar fi

e ca o atingere

dacă afară se dă un copil în scrînciob

atunci ieşi

ieşim şi noi afară

ca să ne răcorim sufletele

numeri

numărăm ferestrele

de la dreapta la stînga

şi de la stînga la dreapta

dacă te mă ne trezim

iar motanul

e încălţat şi ne cîntă la chitară

atunci te ne prefacem

că e ziua lui de naştere

jucăm fotbal prin casă

şi ne batem cu săbiile

cînd cineva dintre noi e

bolnav ori infectat

luăm o pauză

nu te nu ne spălăm o săptămînă

şi ne comportăm ca maimuţele

după asta totul revine la normal

e ca o vindecare

 

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de noiibarbari

3 gânduri despre „Artiom OLEACU”

  3. mi-o plăcut faptul că personajele copilăresc şi sunt serioase împreună, că le place acelaş poet, chestia cu ,, dacă văd un copil în scrânciob trebuie de ieşit afară,, sau cu motanul încălţat joc fotbal,, …………………în privinţa număratul ferestrelor am mai auzit asta,, nu m-a uimit, poate să o reformulezi, în cefa la fel de debordant cum e tot poemul, finalul chiar şi dacă aşteptat că condiţia de vindecare era la urmă.. mi-a plăcut.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu