xxx
Bunicul meu o bătea pe soția sa cu o mătura din mălai
în coada căreia era ascunsă
O vargă de fier
bunica nu știa
Pe spate avea numai vânătăi
Se plângea lui socru-su
Că o bate cu mătura
Acela i-a spus
– rușine, să spui că te bate cu mătura
sa nu spui la nimeni că te vor râde toti
Într-o zi
bunica
A venit de la lucru
Și -a decis să rupă mătura
și a găsit varga de fier
groasă de un degete
în interiorul ei
O bătea
Chiar și când era însărcinată
Cu picioarele
Într-o dimineață
A izbit-o
Și i-a rupt mâna
și bunica a murit
a murit și el la scurt timp după aia
De ciroză
Bunica mea
era foarte frumoasa
Avea ochii albaștri și păru blond
Dar era săracă
Părinții lui bunicu nu o acceptau
Când a venit prima data in ogradă lor
a lăsat câinele
S-o muște de un picior chiar și dacă era însărcinată
cu mama mea
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Unele formulări neatente dar asta se repară, toată adorarea mea
ApreciazăApreciază
îmi place faptul că toate poeziile sunt parcă rupte dintr-un castron, e o legătură evidentă între ele, parcă se contuerază un volum, peste tot duritate, pedeapsă şi supreavieţuire printre membrii familii cu alt tip de gîndire, parcă sovietic, ai murit înseamnă că erai slab, ai căzut eşti prost. La mine cam aşa era copilăria. Straniu de unde Augustina le descrie. Oricum îmi place. Dar m-a fascinat ce -a în care ai îmbracat un maiou roşu ca să nu se vadă petele de sânge.
ApreciazăApreciază