Când vreau foarte tare să vorbesc cu
partea aceea din mine unde
zbiară o rană, unde
curge un râu, deschid cu
cleștele pumnul strâns din
inimă,
sensibil la atingere dar nu
merge.
la râu nu
poți ajunge până nu-ți
îmblânzești monștrii. de când
i-am încuiat pe toți și am
aruncat cheia pe
geam viață mi s-a
infectat cu un fel de tăcere.
așa că mă uit în altă parte
la Carla’s Dreams
în bucuria lor să
găsesc vindecare.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Mai vreau ceva
Multe metafore și limbaj prețios dar hai cu imaginile mai multe!!!
ApreciazăApreciază
mi-a plăcut poemul, nu şitu pe viitor ce a fi metafore sau imagini, dar e încadrat bine ca un pistol în teacă, mi-a plăcut că rana din care curge un rîu, tot apare ca un mic afluent cînd ici cînd colo, pe parcursul poemului, ca spre final să se vindece. Felicitări !
ApreciazăApreciază