xxx
eu vreau poeticul în afara limbajului poetic,
dă-mi materie dacă nu-ţi place
să mă arunc în tine ca-ntr-un colac de salvare,
dar Doamne, eu aş lipi de fiecare stâlp al acestui oraș câte-un anunț
că m-am pierdut cu numărul meu de telefon atașat.
lovește-te de afară cu puțin tupeu,
îmi spun,
pentru că ai nevoie de chiștoace,
ieși tot cu plapumă,
sau dacă-ai avea un pat cu rotile,
pentru că tot ce curge-n ureche acolo rămâne,
indiferent de circumstanțe acolo rămâne şi te poartă.
Sunt fenomene care îți cer doar să îți schimbi poziția,
de pe locul tău cald pe altul rece,
până se încălzește pe altul mai rece,
şi aşa mai departe.
Sunt fenomene care nu-ţi cer decât resemnare,
să laşi antebraţul să cadă.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Mi-o părut poemul unul flăcău tupeist pe tot ce îl înconjoară, lume, familie, însăşi făţă de sine, cred că modul tău de a face poezie din simple lucruri, eu niciodată nu m-aş fi gîndit că lăsarea antebraţului precum un final de vers, e uimitoare.
Cred că relevează uneori cu stările pe care le simte fiecare, nu mai poat pînă miine, sau până la următoarea ţigară .
ApreciazăApreciat de 1 persoană