Rodica GOTCA

~ noiibarbari

xxx

Îmi amintesc desigur flanela violetă,

huțulii colindând după geam,

dumul spre Vorohta

și bucățile de cipsuri rămase la tine în barbă.

Seara, lângă brad, ne întindem ca doi câini pe

podeaua de lemn, și dezlegam șarade,

citeam cu voce tare cărțile găsite prin casă și râdeam

amețiți de votka

din pepene galben.

Bruștenii din casă , își gudurau luciul sub degetele mele

subțiri;

mergeam pe fiecare cută,

peste fiecare așchie sărită

și-mi întipăream într-o arhivă kinestetică tot

ce nu puteam atunci să văd

te prindeam de gulerul flanelei tale violete

strângându-te

până când răsăreau vârfuri albe de unghii

din țesătura moale de lână.

Eram un câine cu dinții de lapte

care nu cunoscuse rosăturile unui laț.

Când am plecat, ți-ai uitat flanela violetă pe marginea zăplazului

unde ne-am dat cu săniile.

În iarna viitoare m-am întors să o iau-

era unicul bun revendicat după divorț,

în care mă ascund serile ca-ntr-un cort

și mă uit prin cheutori la paharele de votkă, bradul , lemnul

și încerc să uit de doi câini idioți

care s-au mușcat până la sânge prin zăbada

albă transcarpatică.

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de noiibarbari

7 gânduri despre „Rodica GOTCA”

  2. Din tot ce am citit in ultimul timp de Rodica Gotca acest poem usor minimalist, unde flanela e folosita ca un declic, pentru declansarea cascadei de semnificatii, de tristeti si melancolii, mi se pare cel mai frumos. Poate, si de aiai, ca aici Rodica a renuntat la a folosi tehnici sofisticate textualiste sau postmoderniste si lasa tristetea si nostalgia sa curga in voie. Nu o mai ascunde, nu o mai camufleaza in spatele unor imagini luxuriante, savante, ingenioase, ci o lasa la vedere. M-a emotionat. Imi place. Mi se pare foarte bun. Imi si imaginam pentru o clipa oare cum ar arata o carte unde toata ar fi cu aceste poeme. Cred ca nemaipomenit.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  6. Rodica, e clar, îmi place poezia ta. 🙂
    CHICHIȚE: trebuie „întindeam” în „Seara, lângă brad, ne întindem ca doi câini pe / podeaua de lemn, și dezlegam șarade”; aș scoate virgula de după „lemn”; la fel aș proceda în cazul virgulei de după „casă” („Bruștenii din casă, își gudurau luciul sub degetele mele” – ce sunt bruștenii?); aș scrie „și văd prin cheutori paharele de votcă, bradul, lemnul” în loc de „și mă uit prin cheutori la paharele de votkă, bradul, lemnul”, căci „mă uit la… bradul, lemnul” n-are nicio noimă; din versul „te prindeam de gulerul flanelei tale violete” aș tăia „tale violete”, lungește inutil versul (în plus, e de ajuns, cred, că menționezi la începutul și la sfârșitul poemului că e vorba despre o flanelă violetă); „votkă” nu există în limba română, fie folosești „vodcă”, fie „votcă”; „kinestetic” e la limită, în dicționar avem „chinestezie”; „În iarna viitoare m-am întors” – aș scrie: În iarna următoare m-am întors (pentru că este o iarnă care deja a avut loc, nu ne spui: în iarna viitoare mă voi întoarce).
    VERSURI PREFERATE:
    te prindeam de gulerul flanelei
    strângându-te
    până când răsăreau vârfuri albe de unghii
    din țesătura moale de lână.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu