xxx
Țin minte flanela aia nenorocită
Îi țin minte chiar și uzorul în carouri alb violete.
Uneori cînd mă pun să dorm
Răsar ca gratii și rămân prinsă iar cu tine în întunericul nopții
Adesea o văd cu coada ochiului În fața blocului pe scaunul
Unde stăteam.
Și cum întorc capul..
E doar liliacul cu flori alb violete.
Iar cel mai des o văd fluturînd de departe
Și cînd mă apropii de cineva
Îl văd îmbrăcat în flanelă cu carouri alb violete.
Cînd îi vorbesc aud doar carouri alb violete.
Cînd mă sărută are gust de carouri alb violete.
Cînd mă privește sunt toată doar carouri alb violete.
Mie se învârte capul cred că o să vomit cu carouri
Alb violete
O să-ți fac pantofii să se scalde în pete alb violete
Și o să-ți zic
” Asta e tot ce a rămas din flenela aia nenorocită”
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
în ochi mi s-a întipărit flanela cea nenorocită, cred că multe emoţii se relevă din acel vers… a cui a fost de protagonista o cosideră nenorocită, şi lumea se colorează în carouri albastre nenorocite, şi amintirile devin nenorocite.. interesant poem.
ApreciazăApreciază