xxx
În cameră care mirose a vin și a fum de țigară
Stau semi așezată cu spatele lipit de peretele rece
Iar capul tău stă pe pieptul meu
Cînd ai vorbit am simțit răsuflarea ta încă fierbinte
Cu sfîrcul sînului stîng
și vocea mi s-a rupt
ca o pîine caldă
Miinele mele desenau cercuri pe spatele tău
Și cînd au dat de alunica rotundă
S-au oprit parca dintr-un impuls
Ți-ai ridicat capul ca să mă privești
și
cineva dintre noi doi a zis
chiar nu mai stiu cine
Ce rost mai are să ne spunem că ne iubim
dacă deja am făcut-o?
foarte frumos poem.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Extraordinar,, Adriana, cred că este una din preferatele mele, nimic despre coronavirus.. si imagine peste imagine, te spulberă ca un visccol. Superb.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte sensibil poem și sensibilizant!! Finalul e bun de tot!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană