xxx
Nu ne salutam înainte de carantină,
eu ieşeam la balcon să văd dacă ploua,
dar el
să-și aprindă o țigară
pe care și-o aprindea din a treia încercare,
primele două chibrituri le azvârlea pe asfalt
şi fumul îi umplea plămânii,
acum de când cu carantina asta,
iese îmbrăcat în pijama,
folosește cu grijă fiecare chibrit
și a început să mă salute,
ridicând mâna
Îl salut și eu ridicându-mi mâna
și ăsta parcă ar fi un semn
că suntem vii
și rămânem cu mâinile sus
mult timp după ce ne-am văzut ca niște elevi
care insistă și ei să răspundă la oră
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
Vitalie, poemul e frumos, dar am găsit câteva probleme pe care, dp meu dv, ar trebui să le elimini urgent: „chibrite” (în loc de „chibrituri”), „ridicând mâna în sus”, „ridicându-mi mâna în sus”, „mâinile ridicate în sus”, „pijamă” (în loc de „pijama”; dar aici poate fi ceva de culoare locală). Am și umblat puțin la poem, sper să te ajute ce am făcut.
Nu ne salutam înainte de carantină,
eu ieşeam pe balcon să văd dacă plouă,
el să-și aprindă țigara – reușea din a treia-ncercare.
Primele două chibrituri le azvârlea pe asfalt
şi fumul îi umplea plămânii.
Acum, de când cu carantina asta,
iese îmbrăcat în pijama,
folosește cu grijă fiecare chibrit
și a început, ridicând mâna,
să mă salute.
Ridic și eu mâna,
semn că suntem încă vii,
și rămânem așa, cu mâinile sus,
mult timp după ce ne-am văzut,
ca niște elevi care insistă
să răspundă la oră.
ApreciazăApreciază