xxx
acum
zambetul tau e mai alb decat laptele
pe banca ascutite
creioanele astea roșii trandafirii rochia
ta de matase
noi ne cunoastem din tinerete
și pot să-ți spun că anii au trecut ca niște
gloanțe în cap
acum cerul e patat de sange
și tu porți haine de doliu pe care
le vei mai purta încă 5 ani
până iti vei iesi cu totul din minti
și vei lua o supradoza de heroina
și eu nu te voi putea salva
deși voi avea o rabdare titanica
dar asta va fi doar peste cinci ani
acum
zambetul tau e mai alb decat laptele
dar eu nu te voi putea salva
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
abundă în imagini care m-o uimit şi mă fac s-o recitesc. Felicitări. Superb poem
ApreciazăApreciază
Excelent, Sergiu! Un poem puternic. Îmi place cum ai tăiat versurile în prima parte. Un singur lucru aș schimba, aș scoate bucățica asta: „mai mare / chiar decat diamantul”.
ApreciazăApreciază