Ion AGACI

*
dacă ar fi să dau ceva în schimb
ca noi doi să stăm culcați în continuu
cum stăteam în noaptea aceia
după ce o zi întreagă am băut prin cartiere
chiar dacă ne era interzis să ieșim din casă
după ce am mâncat aripioare cu mâna prin cartiere
în pofida tuturor privirilor
şi a celor care ne filmau de la balcoane
de parcă săvârşeam o crimă, fiind fericiți.
după ce am mâncat aripioare şi apoi am plâns
pentru că ei vor să vadă doar carne,
şi am plâns pentru potențialul lor de-a ne iubi, epuizat de noi înșine prin faptul că nu ne iubim destul.
noi ne-am culcat,
ascultând cântecul nou al Zemfirei, în timp ce se făcea dimineața,
care trăda imperceptibil eventuale scenarii.
dacă ar fi să dau ceva în schimb
m-aş lipsi de proprietatea mea de-a respira,
ca noi să stăm culcați ca-n noaptea aceia continuu,
să nu fi ştiut că se obosește.