Liviu ANTONESEI

Am avut în această duminică de Florii plăcerea să fac cunoștință cu Atelierul de creative writing „Vlad Ioniță”, înființat și condus de exelentul scriitor basarabean Dumitru Crudu, care, iată, se dovedește și un foarte bun profesor de literatură, sigur în măsura în care cineva poate învăța creația literară pe altcineva. Și, cum am constatat, DC poate, așa că îi țin pumnii mai departe. Și îi mulțumesc că mi-a dat ocazia să fac cunoștință cu șase tineri poeți de dincolo de Prut, toți foarte talentați și fiecare intersant în textul propus azi.Sigur, numai doi dintre ei au respectat tema propusă ieri de mine – lighioana asta chinezească așa de iute și încăpățînată să ne strice programul -, dar asta chiar nu e important, m-am gîndit la tema asta pentru că este actuala, important este că poemele sînt reușite. Iar dacă lighioana e actuală în perioada de față, alte teme alese de tinerii poeți – dragostea, relațiile dintre oameni etc – sînt etern actuale. Am constatat la autorii citiți azi o excelentă priză la real, pe care o găsesc și la tinerii autori din țara asta mai mare, dar ei mai adesea, inteligent, vorbesc despre inteligența artistică, subîntinsă de ironie, simțul nemăsurii sau cel al grotescului regăsit în banalitatea lumii care ne înconjoară. Dacă sînt calități spontane sau sosite pe linia lui Gogol nu am de unde să știu! În generația mea, poate să pară curios, mulți poeți au fost stimulați de Caragiale!

Dacă trecem acum la o mică evaluare „la bucată”, aș spune că două poeme mi-au plăcut cel mai mult. Poemul fără titlu al Adrianei Rusu, cel care pleacă de la parfrazarea unui vers de-al meu, și poemul tot fără titlu al Anei Roman. Imediat după aceste două poeme, vin celelalte patru, unul tot al Adrianei Rusu. Deci, este vorba de cinci poeți, nu de șase! Să nu se supere nimeni. Pe de o parte, am evaluat un singur poem, într-un caz două, dintr-o operă mult mai vastă. Pe de altă parte, eu nu sînt critic sau hermenut literar, ci un autor și cititor pătimaș de poezie. Am emis simple păreri, judecăți de gust, nu de evaluare adevărată.