Ion AGACI

xxx

din imaculat albul mi se ramifică pe membre.

distanţa asta de la apariția unei lumini către stingerea alteia

cu cât mai mult e traversată cu atât devine mai scurtă,

eu

cu convingerea că nu mă subestimează şi totodată conștient că

cât de jos nu aş fi

cerul mi-e întotdeauna vizibil

aduc înălțimea pe platou şi demonstrez că

de aceasta nu se ţine decât o

frânghie vacantă

dar din căderea în verde cu

nuanţe de febră şi

aciditatea stomacului

să pretinzi la un obiectiv cu

ajutorul căruia să poți capta

aceste

imagini şi nu ai nevoie de vreo

instruire sau de susținere

calcă în imaculat

ca albul să se ramifice pe membre

şi nimeni nu anulează opțiunea de-a ne

închide ochii

Un gând despre „Ion AGACI

  1. citeam poemul, şi to tmă gîndeam cu ce va finisa întreg discursl, său, că aşa impresie aveam, oferi o impresie că personajul se caută pe sine în poem, se autocritică, însă finalul o meritat. e superb.

    Apreciază

Lasă un comentariu