mama și tata
au început sa urle unul la altul
în ziua aia ploioasă când
cizmele ți se înecau în
glod
și de multe ori
nu le mai puteai scoate
de acolo
Strigau
Taci odată
Taci
Că mă enervezi
și am să îți trag una
de n-ai să te vezi
mama râdea continuu
și asta îl enerva pe tata
cel mai tare
îl enerva atât de tare
încât
a venit
Și a apucat-o
De cap
Și o târâia prin casă
de păr
apoi
i-a dat drumul
și
mama ca un vultur
a înșfăcat foarfecele
de pe masă
și și-a tăiat tot părul
tot
Acum nu ai să mai ai de ce să mă
apuci
i-a zis ea
triumfătoare
în ziua aia ploioasă
când cizmele ți se înecau în
glod
și de multe ori
nu le mai puteai scoate
de acolo
extraordinar, orice poem te învăluie în mister, nu ştii cu ce o să finiseze. Să-şi taie părul ca să nu aibă de ce să o tragă tatăl… puternică imagine. La fel de interesantă mi-a părut şi imaginea. ,,scufundarea cizmelor în glod. Felicitări!!
ApreciazăApreciază
Pătrunzător poem .
ApreciazăApreciază