xxx
Cum?
Iarăși te-ai pus pe suferit?
Eu de obicei când scriu, nu sufăr,
Asta e soarta mea, cu care m-am obișnuit,
Căci până la urmă suntem ființe adaptabile.
Sper ca până la final să te fac și pe tine să te simți măcar puțin mai bine.
Fie îți dezvălui un secret, azi m-a înțepat o albină
Și am scris această poezie cu mâna umflată și plină de venin.
Vezi că suferim ambii!!
Cred că ne potrivim perfect.
Uitarea, uitarea e scăparea!!
la zile grele, la răscruci,
Și doare, doare mult, știu,
Căci și eu sunt ca tine.
Și, de aia, știu că nu te pot ajuta
cu nimic,
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
mi-o plăcut poemul, doza micro de ironie în întrebări, mi-o plăcut imaginea cu ….. ambii suferim..
Și am scris această poezie cu mâna umflată și plină de venin.
Vezi că suferim ambii!!
Cred că ne potrivim perfect.
Uitarea, uitarea e scăparea!! şi finalul ,, .nu te mai pot ajuta cu nimic,.. foarte bun poem. Felicitări !!
ApreciazăApreciază
Mersi frumos Vitalie, văd că ești f. Activ și ne susții pe noi poeții , prietenii tăi adevărați, baftă în toate!!
ApreciazăApreciază