Albastru Neon
Cum stăteam întinși pe somiera din sârmă
Sub pătura aia moale în pete arămii
Și cum umărul tău se lipise de al meu și mâinile noastre se încolăceau în aer
Cum cădea lumina albastră neon în dungi pe profilul tău
Și cum îți miroseam parul
și cum ți-am zis
Mama tuturor mamelor e o Mașină
Albastru Neon e primul lucru pe care îl vezi
Tremuri ca un miel plin de o mucozitate care îți face pașii alunecoși și nesiguri
“RAVF20060020 – prima dată e mereu cel mai greu pe urmă o să te deprinzi”
Instructorul îmi spunea “regulile jocului” până am ajuns în zona
X
Vezi în oglindă varianta custom a avatarului tău
IMPECABIL PERFECT
“Rebirth successful, Welcome to the new World”
Transmisiunea trebuia să înceapă
Urma să văd de ce atâta lume a ales ecranul de sticlă și înfiorătorul Albastru neon
“Adriana, trezește-te ! Trebuie să te trezești, acum, ne-au localizat “
Lumina gri și putoarea de material biodegradabil m-au trezit
Realitatea mirosea
Corpul tău rămas de după ecranul albastru
Era o mitocondrie gigantică
Material biodegradabil din care se hrănea mașinăria
Cu gheare albastre de neon
“ Cât timp? Cât timp am fost de partea cealaltă? “
“ Adriana, trebuie să plecăm, Santinele ne-au găsit”
“ Cât timp? ! “ “ Cinci ani..”
“ Nu, nu poate fi adevărat, au trecut abia 2 ore ..m-am întors să raportez..trebuie să mă întorc, trebuie să-l găsesc ..până nu e prea târziu..”
“îmi pare rău , dar deja e prea târziu”
Corpul tău în care erau înfipte ghearele mașinăriei albastre a cedat
Fata îți era deformată într-o schimonosire ciudată de extaz
Înfiorătoare
Ai rămas fără piele, doar niște particule , particule albastre de neon
Deci asta fac, te amăgesc cu plăceri ieftine, de care ești lipsit în lumea reală
Te țin acolo până e prea târziu, și nu mai ai la ce să te întorci
Sună alarmă, santinelele erau la loc iar eu nu mă puteam mișcă de acolo
Tot ce voiam era să simt din nou umărul tău lângă umărul meu.
R
E
A
L
I
T
Y
Realitatea e mereu mai dureroasă
Poate pentru că ești din piele si oase
Poate pentru că simți
Poate pentru că te-am iubit prea mult ca să o accept
Poate pentru că ai schimbat doar carnea pe metal
Poate pentru că nu aș vrea să exist într-o realitate unde nu ești și tu
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
citsc de jos în sus, poemele si am citit a lui Artiom şi apoi al tău, nu ştiu de ce văd aceeaşi realitate la ambii, una fictivă, plină de ingenuizitate, originalitate, dacă la Artiom omenirea nu mai are şanse, şi domină programarea;
la tine …libertatea conştienţiei, a opţiunii încă se luptă, parcă o luptă continua a ta cu MATRIX . M-o impresionat cum ai conturat-o REALITY -cu cifre bold, original,
şi Tot ce voiam e să simt din nou umărul tau lîngă umărul meu.
Libertate ? Nu, ai schimbat doar carnea pe metal … în tot calvarul acesta găseşti loc şi pentru dragoste. La final ea câştigă. MI-o plăcut.
ApreciazăApreciază
Interesant că ai văzut-o anume așa ..pentru că scenă a celor doi e o simulare defapt, pentru că eroina nu l-a putut salva și nu a acceptat realitatea fără el .
ApreciazăApreciază
Mama tuturor mamelor e o Mașină
Albastru Neon e primul lucru pe care îl vezi
Tremuri ca un miel plin de o mucozitate care îți face pașii alunecoși, nesiguri
“RAVF20060020, prima dată e mereu cea mai grea peurmă o să te deprinzi”
Instructorul îmi spunea “regulile jocului” pînă am ajuns în zona
X
Vezi în oglindă varianta custom a avatarului tău.
IMPECABIL PERFECT
“Rebirth successful, Welcome to the new World”
Transmisia trebuia să înceapă
Urma să văd de ce atîta lume a ales ecranul de sticlă și înfiorătorul Albastru neon
“Adriana, trezește-te ! Trebuie să te trezești, acum!”
Lumina gri și putoarea de material biodegradabil m-au trezit.
Realitatea miroase anume așa
Corpul tau rămas de după ecranul albastru
E o mitocondrie gigantică
Material biodegradabil din care se hrănește mașinăria
Cu ghiare albastre neon
Corpul tău în care sunt înfipte ghiarele mașinării albastre a cedat
Fața îți e deformată într-o schimonosire ciudată de extaz
Înfiorătoare
Ai rămas fără piele și ești particule, particule albastre neon
Tot ce voiam e să simt din nou umărul tau lîngă umărul meu.
Libertate ? Nu, ai schimbat doar carnea pe metal …
R
E
A
L
I
T
Y
Realitatea e mereu mai dureroasă
Poate pentru că ești din piele și oase
Poate pentru că simți
“Nu aș vrea să exist într-o realitate unde nu ești tu”
ApreciazăApreciază