xxx
Privesc poza mamei.
Mama
Tace
De zece ani,
ceea ce nu-i era în fire,
fiindcă mamei mele îi
plăcea
să vorbească,
să-mi vorbească.
O poză în alb-negru.
Veche
Ca și crucea
Ei
pe care
În acest an
Nu am dat-o cu vopsea.
Tu îmi apari în mii
De pixeli și
taci la fel
ca mama mea.
Poate ai nevoie
De un restart.
Brațele mamei
care îmi fluturau de departe
acum
Sunt la doi metri
sub
pământ.
A tale la distanța
A două telefoane
Care ne ard neuronii
încât
Nu mai aprindem luminile
și în intuneric
ne îmbrățișăm.
Dar fiecare pe sine însuși
acolo unde suntem
la distanța a două telefoane.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
mi-o plcăcut poemul, e impregnat de imagini puternice, privesc poza mamei – tace,, şi ideia de restart, şi de a te cuprinde doar în întuneric mi-a captat atenţia,, când l-am citit.
ApreciazăApreciază