xxx
Cine dragă a băgat acest cubism impotent
Chiar în anul când am apucat
firul plăcutului din viață?
Cine dracul a avut ideea unei asemenea
Terori a pătrățelelor într-o
lume predominată de minți în colțuri
Alteori imploram timpul
Să-mi dea un răgaz, să citesc, să
Stau cu iubita
să gândesc undeva departe de forfotă
Acum îi sorb iubitei murele printr-un pătrat
O văd în pătrățele
O plâng cum se preface un pătrat gigant
Și negru
Nu sunt Malevici, târfo
N-o să văd decât un pătrat
Înțelegi!
Din restul ce nu e în pătrățele doar:
Poezia care încet-încet
Mă emasculează;
Rațiunea
Care își bate joc de
Fervoarea mea;
Și plugarul fără însușiri
Un Picasso răzvrătit
Care ne stă aproape.
Mi-au plăcut imaginile , reușit poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
imagini extraordinare, Victor, şi mi-a plăcut cum personajul tău se răzvrăteşte şi ajunge să nu recunoască iubita, iar ia devine un pătrat negru. Foarte bun poem.
ApreciazăApreciază