$$$
Mașina când parchează fug toate pisicile. Eu stau sus și mă uit la ele, la viața lor. Tot el, ăla din mașina albă, le dă de mâncare patrupedelor multicolore. Ele în semn de mulțumire încep să se alinte și să miaune. Ce face vecinul acasă, nu știe nimeni. Ce fac pisicile știu numai oamenii de la balcoane.
interesant poem, de parcă autorul se uită prin monoclu la lumea exterioară, iar ea pare diferită de restul lumii, iar aşa uimitoare ne ppare şi nouă cînd ne-o povesteşti, deşi e alcătuită din obiecte simple, pisici, balcoane, maşini parcate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-ți fie de bine Vitalie, bucuros că ți-a plăcut…
ApreciazăApreciază