xxx
Pădurea în care ne-am rătăcit
În plină iarnă
În căutarea izvorului cu ape de culori diferite
La poalele satului în care locuia
Colega noastră de grupă Aurica…
Am lăsat la cămin un bilețel
Pentru colegele de cameră:
„Am plecat la Cetățuie”,
Fără să-mi dau seama
Că nici una din ele nu știa unde e.
Întroieniți, flămânzi,
Într-un final
Am revenit la locul
De unde am pornit.
Amurgise
Și nici o mașină nu voia să ne ia,
De aceea am mers pe jos
20 de kilometri,
Iarna.
Eram supărată
Că nu ai găsit izvorul cu ape de culori diferite,
Dar am văzut
Cu câtă sârguință l-ai căutat,
De aceea te-am iertat
Și am mâncat în două cu săruturi
Colacul cumpărat de tine
De la primul magazin din oraș.
Se numea „Mandarin”,
Deși erau doar colaci pe tejghea.
„Dați-ne colacul de salvare”
I-ai spus vânzătoarei ursuze.
Îl mâncam fericiți
Și ne gândeam
Că nu am găsit izvorul cu ape de culori diferite.
Dar ne-am regăsit ieri,
După 30 de ani,
În pădurea noastră,
Am auzit clipocitul apei
Cu ape de culori diferite
În buzunare,
De aceea m-am bucurat să te văd
Traversând bulevardul „Grigore Vieru” –
Abia azi am găsit prilejul
Să te strig
În pădurea
În care ne-am rătăcit
În toiul iernii.
Frumos poem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
într-adevăr frumos, începi ai citi sperând că istoria rătăcirii, va avea un final fericit. MI-a plăcut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană