Aliona IVANOVA

***

Când aveam șase ani

îmi era frică de nasturi

cu două sau patru găuri

care se căscau la mine

să mă înghită.

Mă ascundeam de ei

după fusta bunicii

care îmi tot spunea povestea cu năsturarul

care vine la copiii obraznici

și îi transformă în bumbi.

De frică să nu fiu transformată în nasture

am absolvit școala cu medalie de aur,

apoi facultatea cu diplomă roșie,

am obținut un serviciu bine plătit,

m-am măritat cu cel mai cuminte bărbat din sat,

am făcut trei copii,

o casă,

un șopron,

un beci,

o livadă…

Azi dimineața

l-am citit pe Henrik Ibsen

și am înțeles că bunica

a interpretat eronat povestea cu năsturarul –

în nasturi erau transformați doar cei

care își trăiau viața fără rost.

Am simțit un junghi la inimă

și tot atunci

am auzit bătăi la ușă.

Mașinal, am ridicat mâna

să-mi închei nasturii de la cămașă…

Prea târziu?