Adriana RUSU

xxx

Joc de umbre,

siluete negre prin copaci,

Ochi care te urmăresc,

brațe lungi și vinete

Care se întind spre

tine de după colț

Uneori tot planul

în care mă aflu

Se scurge într-o gaură neagră

Și ca după o sticlă blurată

Îi văd și mă văd

Ca un orb

Încerc să palpez realitatea

Ca să revin pe drumul care

mergeam

Și în cele din urmă

reușesc să văd din nou

Lumina gălbuie a

felinarului din colțul străzii

Mi se întâmplă tot mai

des și de fiecare dată e

tot mai

înfricoșător

Și dacă nu

mă mai întorc?

Acum 14 ani am ajuns la o răscruce

O casă veche din lemn

Așezată parca pe o parte

Un rug ce arunca scînteie violete

Și ea…

O creatură din materie neagră

fără chip

În brațele ei osoase

cu degete lungi și negre

Un bebeluș care încă nu-și

putea deschide ochii

Cumva într-o limbă pe care

aș fi putut să o înțeleg doar eu

M-a întrebat

„Da sau Nu?”

De parcă de răspunsul meu

depindea viața micuțului

Cum aș fi putut spune

Nu?

Am zis

Da

și în următoarea zi

Am aflat că voi avea un frățior

mai mic

De atunci mă tot

urmărește

Îi simt prezența mereu,

o simt uneori stînd

ca un corb

Negru în spatele meu,

alteori văd mîinile ei

osoase

Ținindu-mă de încheieturi

Și de fiecare dată cînd

planul în care mă aflu

Se surpă sub picioarele mele

O simt mai aproape ca niciodată

Și sticlă blurată devine

tot mai subțire

Iar ei prind forme tot mai precise

Le simt foamea

Și dacă mă întorc și nu

mai sunt eu?

Dacă atunci cînd am zis

Da

de fapt mi-am vîndut sufletul?

Există doar două variante:

A) mi-am ieșit din minți.

B ) totul e real.

Tu pe care o încercuiești?