Augustina VISAN

*
Când
Am plecat
La Chișinău
Credeam
Da credeam
Că mama
O să aibă grijă de mine
O să-mi ducă dorul
Lipsa
Cum o fac alte mame

Au trecut câteva zile
Luni
Mama m-a sunat
Nici nu m-a întrebat
Cum mă simt
Daca patul este moale
Îmi place mâncare
Sau nu
Mi-a spus doar
Acolo la Chișinău este foarte bine
Și a închis

Eu credeam că mama
O sa pregătească
Plăcinte cu brânză și mărar
Sa îmi trimită prin rutiera
Iar eu am
Sa mă impart
Cu Ecaterina
Cum făcea ea
Când vedea că nu am ce sa mânânc
Mama ei
Cu grija ii aranja mâncarea în torba
Iar Ecaterina
Pastra pentru mine
Plăcinte cu brânză
Calde
Bune
Așa cum
Trebuia să le facă

mama mea

Augustina VISAN

AVEȚI COPII DOMNIȘOARĂ

 

cu pisica în

Magazin

Va rog

O

pâine

niște

Sare

Și 50 g de

babele

Jucau Belotă

 

Chiar fumau

din lulea

 

Am clipit

Și am inghitit

în

Sec

 

mi-au dat 50g

 

Vânzătoarea mi-a dat

Un biscuit sărat

 

Era prima zi

Când

Nu am mai maturat

ograda

și nu mi-a plăcut

 

Măliga prăjită in ulei

 

și nici

 

să răspund

la întrebarea

 

Aveți copii domnișoară?

Theodor FUSU

###

Iar dacă nu poți tăcea

îți dau un sfat,
deci taci acum pentru
faptul că Michael
Jackson e mort,
pentru el
Fă-o,
sau
Fă-o
pentru trecutul tău
ce nu mai e,
Căci ar trebui să
fie și
El mort
demult.
Iar dacă tot nu
poți tăcea ,
strigă atunci
în voce tare
iar dipă ce o faci,
ți-aș spune  acum
timpul să tăcem

Adriana RUSU

XXX

 

Mi-am așezat trupul meu

Rece

pe

Asfaltul umed

și rece

ca după ploaie

Undeva după umerii mei

trebuia să înflorească cireșul

Un trunchi ars de fulger

Ciobit de care îmi frîng degetele

În fața scărilor,

undeva între coaste,

o băltoacă

În care mai văd

ce a mai rămas din

lumina ochilor mei

Flori de camelie

le-am dat drumul în băltoacă

Apusul sîngeros și lacom

a mîncat totul.

Chiar și pe mine.

Adriana RUSU

Eu&fereastra
Eu&Fereastra
Afară plouă de cîteva zile
Și e posomorât
Eu&Fereastra
E liniște ca într-un cavou
Mă aud doar eu sorbind
Din cana cu ceai
Eu&Fereastra
Jur că parcă stăteam
la lumina unui chibrit și
brusc s-a stins și acela
Jur că parcă cineva
m-a lovit în piept
și am rămas fără aer
Eu&Fereastra
Jur că totul a început
să plutească
Dar nu și fereastra
Am alergat spre ea
ca să iau aer
Dar m-am trezit în
vid
Eu&Fereastra
Tot ce auzeam
era ticăitul ceasului
Jur că suna ca mii
de clopote Strident și
cu ecou
„Nu mai vreau să simt asta!”
Eu&Fereastră
Fă să se termine!”
„Fă să se termine!”
„Fă să se termine!”
„Fă să se termine!”
Eu&Fereastra.

 

Aliona IVANOVA

***

Când aveam șase ani

îmi era frică de nasturi

cu două sau patru găuri

care se căscau la mine

să mă înghită.

Mă ascundeam de ei

după fusta bunicii

care îmi tot spunea povestea cu năsturarul

care vine la copiii obraznici

și îi transformă în bumbi.

De frică să nu fiu transformată în nasture

am absolvit școala cu medalie de aur,

apoi facultatea cu diplomă roșie,

am obținut un serviciu bine plătit,

m-am măritat cu cel mai cuminte bărbat din sat,

am făcut trei copii,

o casă,

un șopron,

un beci,

o livadă…

Azi dimineața

l-am citit pe Henrik Ibsen

și am înțeles că bunica

a interpretat eronat povestea cu năsturarul –

în nasturi erau transformați doar cei

care își trăiau viața fără rost.

Am simțit un junghi la inimă

și tot atunci

am auzit bătăi la ușă.

Mașinal, am ridicat mâna

să-mi închei nasturii de la cămașă…

Prea târziu?

Aliona IVANOVA

xxx

Pădurea în care ne-am rătăcit

În plină iarnă

În căutarea izvorului cu ape de culori diferite

La poalele satului în care locuia

Colega noastră de grupă Aurica…

Am lăsat la cămin un bilețel

Pentru colegele de cameră:

„Am plecat la Cetățuie”,

Fără să-mi dau seama

Că nici una din ele nu știa unde e.

Întroieniți, flămânzi,

Într-un final

Am revenit la locul

De unde am pornit.

Amurgise

Și nici o  mașină nu voia să ne ia,

De aceea am mers pe jos

20 de kilometri,

Iarna.

Eram supărată

Că nu ai găsit izvorul cu ape de culori diferite,

Dar am văzut

Cu câtă sârguință l-ai căutat,

De aceea te-am iertat

Și am mâncat în două cu săruturi

Colacul cumpărat de tine

De la primul magazin din oraș.

Se numea „Mandarin”,

Deși erau doar colaci pe tejghea.

„Dați-ne colacul de salvare”

I-ai spus vânzătoarei ursuze.

Îl mâncam fericiți

Și ne gândeam

Că nu am găsit izvorul cu ape de culori diferite.

Dar ne-am regăsit ieri,

După 30 de ani,

În pădurea noastră,

Am auzit clipocitul apei

Cu ape de culori diferite

În buzunare,

De aceea m-am bucurat să te văd

Traversând bulevardul „Grigore Vieru” –

Abia azi am găsit prilejul

Să te strig

În pădurea

În care ne-am rătăcit

În toiul iernii.

 

 

 

Olesea ENACHI

xxx

Am reușit de două ori să mă îndrăgostesc de tine

O tânără

Blândă și infantilă

O ideee cu care

Mă leg

La ochi

Și mă întind

în lumina

becului

ce a ars o

zi întreagă

Aștept

Trei ori consecutive

să revii sau sa pleci

Am descoperit

scuip

O ideee cu care

Mă leg

La ochi

un bec

ars

în gură

Ana ROMAN

xxx

ciupercile mucegaiesc

in cutie

aveam in plan sa facem

o ciorba grasa

ne vedeam lingandu-ne degetele

duminica asta sa scriem un

roman

despre oameni obisnuiti

lasam ingredientele

in sacosa

comandam pizza si

citim cartile altora