*
mă gândeam la toți cei
care beneficiază de
iubiri hoteliere,
mă gândeam dacă
chiar beneficiază ori
ocazional au parte de
câteva zile, câteva
ore, după
luni de despărțire,
pentru a-şi reaminti de
gustul care îi face să
părăsească orice
dimensiune existentă,
aparținând doar acelor
brațe,
ca mai apoi să-l reproducă din
nou, din
nou şi din
nou.
mă gândeam la
noi în timp ce
mergeam dimineață
devreme pe la 6
de la
lucru acasă,
iar cerul
avea culoarea pietrelor de pe calea ferată
care duce spre fabrica de sticlă
iar adiacent ei
copaci de măslin în
floare îngreunând semnificativ aerul,
când nu-mi puteam controla
plânsul isteric
dar
respirația,
respirația.
pentru că atunci
mi-am dat seama,
în noaptea care-am petrecut-o
în livada de măslini
cu muzică şi vodcă
doar noi doi
că mă
iubești şi te
iubesc.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 
„iar cerul
avea culoarea pietrelor de pe calea ferată
care duce spre fabrica de sticlă
iar adiacent ei-” îmi place foarte tare această imagine, o imagine care face ca cerul sa para foarte uman, o imagine colosala, in care, cred, se centreaza tot poemul. După această imagine apar măslinii și livada cu măslini – adică apare o dimensiune mistică, iar textul este ridicat la un alt nivel. Măslinii biblici într-un peisaj industrial. E interesantă combinație. Cu atât mai interesant va fi să vedem cine sunt, în acest caz, cei doi, dar mai ales cel care vorbește.
Frumos poem!!!
Dumitru Crudu
–
ApreciazăApreciază