Artiom OLEACU

***

nu suntem singuri

e cineva acolo pe vârful nasului

îmi arată limba

o limbă galbenă

ca papionul unui iepure

din copilărie

nu suntem singuri

urlă un câine și-l ascultă becul

se vede un bec după geam

un bec ce seamănă cu o caracatiţă

becul trist

becul vesel

becul somnoros

nu suntem singuri

mișc obiectele palide

ca să-i fie mai comod

chestii de rutină

spălatul pe mâini

mâncarea din frigider

periuţa de dinţi din pahar

nu suntem singuri

copiii încă sunt mici

aleargă și zâmbesc&mă întreabă

nu suntem singuri

cerul e prietenos deasupra capului

ca o plapumă de vară cu mere

pe iarba verde&secretoasă

e o neliniște năstrușnică-n ea

nu suntem singuri

dar uneori ridic ochii

şi cea mai mică furnică pleacă

supărată&îngândurată

nu suntem singuri

mai sunt magnețelele de pe frigider

biscuiții cu cremă de ciocolată

nu suntem singuri

e timpul să sting lumina

și să mă gândesc la neliniștea mea