Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor

Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor

Cum iti astept reducerile in secret Nanushka

in timp ce lupt cu consumerismul in viata de zi cu zi

O, fusta ta asimetrica in culoarea lime!

O, camasa din piele vegana in burnt orange!

O, Nanushka mi-ai ars jumatate din bursa Fullbright

mi-ai aratat de ce iubeau atat de mult hainele de firma

de ce Victoria in clasa a patra stralucind in garderoba noua

anul ala in sur si indigo de ce Ludmila spunand ca poate a gresit enorm

lasand rochia aia in albastru-intense in magazinul Gucci din Londra

Noi ne aratam unii altora etichetele hainelor in pauzele dintre lectii aveam

o bluza mica de la Benetton primita de la mama de ziua mea la 13 ani,

in seara aia am studiat pana tarziu eticheta verde

aprins frumoasa eticheta pe care aveam sa o

tai de atatea ori si sa o cos din nou

in spatele puloverelor vechi

de la piata

xxx

veniți și va înmuiați mâinile

în zeama pepenelui galben

veniți doar pentru experientă şi nu pentru

altceva,

veniți de vă îmbulziți pentru ca e un

pepene generos

şi are sa va ajunga la toți,

în primul rând voi,

cei care înca nu ați atins absurdul,

dar ați stat într-o parte,

pentru ca nu aveți o parere personala

despre fenomen,

va asigur ca nu veți rămâne fără

senzații de care mai apoi

să profitați, ca mai apoi

să -mi cerşiți rețeta

creşterii şi îngrijirii,

ca mai apoi să stați în rândul în care

unul altuia își transmit saliva

din gura în gură,

cu seducție sau pe împrumut.

eu sunt murdar deja.

toți cei pe care-i cunosc personal

sunt murdari

deja.

*
În mai se petrec nopțile cu tine

la balcoanele motelelelor în pielea goală,

desfășurand iluzia de a fi noi înșine

unul pentru altul.
E un fundal de shades of cool și

ploaie

diminețile
dupa discuții lungi contemplative,

îngenunchere,
sexul ca

controversă.
Mai e luna noastră de miere

și așa va rămâne pentru totdeauna în

memorie.

Souvenir

acasă

acasă la mine

am

un sertar

sertarul e plin, doldora.

de deschis,

-mai bine nu te-aventura

Dar dacă totuși insiști, trage de amândoua mânere

Simultan,

Ca să nu cazi,

Nici tu,

Nici sertarul

Sertarul ăsta e circular, și totuși are 4 colțuri,

Ironic,

Dar e circular pentru că-n timpul liber ObIeCtElE din el joacă

Hora unirii,

Și cu 4 colțuri, pentru că trebuie cumva să dăm impresia că viața noastră e un organizer planner.

Tot sertarul ăsta adăpostește

Vise

Și

Visuri,

Vise de acum 10 ani transformate 10 ani mai sus în visuri,

Și visuri pe care nu vrem să le limităm doar la vise.

Sertarul ăsta, neironic vorbind,

supravețuiește de la geneza Перестройкeиь,

însă trăiește de 6575 de zile,

de când a cam început să aspire

bla-bla-bla-uri,

brățări ale prieteniei,

foi de jurnal arse,

canvasuri sinoptice,

scrisori zdrobite,

partituri de chitaro-pian,

și amintiri.

Cineva ar putea să zică:

-Ha, ai o capsulă a timpului la tine acasă, ce fain, poți adăuga lucruri în ea de fiecare dată când te-ntorci

Nu l-aș contrazice dacă ar ști că mai nou capsulele timpului îs adăpostite-n ADN-uri,

Și

sertarele

Sertarele la fel.

cand a implinit 60 tata a intrat intr-o biserica pentru prima oara

a intrat in biserica din cartier pe langa care am trecut de o mie de ori

in drum spre scoala

uimit ca mai este in viata a aprins o lumanare pentru sine

in ultima vizita m-a condus la aeroport dimineata devreme

mi-a purtat bagajele inca beat

mi-a dat din mana cat am asteptat in coada de la pasapoarte

pana cand ambii nu mai eram vizibili

peste putin timp am revenitacasa

am intrat in biserica aia si am aprins

o lumanare

pentru el

TO BE CONTINUED

Tango to Evora s-a lipit de mine. 

La 13 ani am inceput sa scriu

o poezie din alta lume.

La 14 ani,

Profesorul de istorie,

Domnu’ Chicki a murit gazat

In timp ce eu visam la revolutia franceza.

Imi imprumutase o carte despre ea,

cu scadenta acum peste reinvieri.

El stia sa scoata poezie din orice,

In special din rasmerite.

Si uite asa am terminat liceul

Cu pusca sufletului in mana.

Mi-am cautat camarazi de acelasi calibru

Si m-am aruncat in lume

Cu setea lui Robespierre

mi-am deschis ochii cu creionul dermatograf,

am inceput sa port buze de mac.

« Am conformatia lu’ mamaie »,

Femeie-mar care calca fricile pe tocuri,

Bazin lat, maini de moasa, ras infundat.

La 19 ani s-au copt sfarcurile

Am inceput sa-mi pregatesc valiza

Pentru un undeva incapator

Cu multe avioane si ore de literature

prizate in camerele de fumatori. 

Impostoarea

Am recunoscut-o in autobuz

cand a ridicat telefonul,

intai a cautat retete,

apoi a raspuns la mesajele de ieri,

si-a verificat mailul,

apoi din esarfa ei se auzea Jehro “I want love/ We need love […]”

Avea ochii inghititi de amintiri

Pe cand avea 20 sau 30 ani

cand zilele mancate pe nerasuflate se numarau in nopti roase de visuri.

Pe cand Nichita Stanescu ii mai soptea ce picioare frumoase are,

ea atunci isi mijea sfarcurile.

Pe cand purta la ea un carnetel de impliniri:

o poezie reusita,

o cafea fierbinte cat o calatorie in strainatate,

cate o imagine dintr-un roman pe care si-o tatua pe buze, sa n-o mai urle in public,

un examen luat pe Starobinski.

La statia de la teatru

a inceput sa-si aranjeze rochia rosie incapatoare,

a schimbat muzica.

Era din nou o angajata experimentata,

cu mintea libera si fara poezie personala,

un corp plin de potentialitati.

M-am asezat vis-à-vis de ea si i-am zambit.

Mi-a zis ca la munca la ea,

e un barbat care ii spala intotdeauna farfuria.

Tura asta i-a adus cheesecake.

Si i-a spus ca de acum e bun de insuratoare :

gateste, spala, face curatenie.

In timpul asta ma gandeam ca asta e noul sexi.

Mi-a mai zis ca vine din Steagu.

Nu a intrebat-o nimeni

ce-i mai face sotu’ si copiii, cum merge cu scolile.

Mai avem doua statii pana in centru, apoi fiecare la viata ei.

N-a stiut sa-mi spuna in final daca reteta ei functioneaza sau nu.

Straini

lucram trei sau patru joburi

lucram nopti in weekenduri de sarbatori

sacosele pe care le aduceam de la piata mereu erau prea grele spuneam ca

 jazz-ul e muzica mea preferata dar nu il ascultam niciodata in fiecare dimineata,

 stateam intinse sub plapume, pe divanul sovietic care se desface

ii vorbeam despre America despre casa mica in care vom trai despre vecinii care vor zambi despre

 Disneyland-ul din Orlando, Florida in fiecare an, aplicam pentru loteria Green Card si taiam vise din ziare vechi

citeam Secretul in centru puneam o masina, si in jurul ei o casa si o familie zambitoare de straini sa nu am dubii,

ii spuneam si mergeam sa invat engleza din pagini vechi xerocopiate

mai merg si acum

xxx

xxx

Stau rezemat de un stâlp

CABLU Km 98

Deasupra pădurii

Metrul, undeva, 98

Planează un vultur

Pe una din ghetele mele

În jur de 98 de furnici

Îmi aduc firmituri

Un cocostârc ciugulește

De, practic, 98 de ori

În aceeași urmă de broască

Iar în scorbura dintr-o

salcie

Stă o bufniță cu aproape

98 de pene

Identice cu salcia

Exact din ’98

Tot încerc și eu cu

zburatul

Dar reușesc doar cu:

Stau rezemat de un stâlp.