Patria mea
Patria mea incape intr-o valiza de cala in care nu am voie sa pun mai mult de 23 de kg.
Incepe o selectie naturala, o epurare a piersicilor care nu se mai urca la nas si a numelor de import suierate in megafoane.
Patria mea o car in spate, pe fluturasul de salariu. Nu-mi pare rau, iubirile atunci cand le dau sau le primesc coboara pe gat pana ajung la unghiile scurte.
Mai e atunci cand tata-mare isi omoara fetele si nicio ploaie nu poate sa dumnezeiasca mama. Imi vine sa fac o casa mare cat un pantec de neam unde sa ascund toti copiii.
Patria mea are o acuta memorie medicala drenata de la batranii cu Alzheimer. Siruri intregi de blocuri de beton care plasmuiesc literatura dupa legislatie. Scriu in caiet ca sa nu uit sa-mi cer copia dosarului medical si semnez 2011.
Patria mea are program de lucru de la 9 la 5.Cand bag cheia in usa, la vecina miroase a baklava si tagine de miel. Suna mobilu si ies la un taco sau doi la garaju din colt cu numar de Inc. pe tavan.
Patria mea e atletica, plina de proteine si scoarta de copac, ea mananca doua limbi pe paine fara sa se ingrase.
« Greu se creste carnea de om! » Odihneste-te in pace, mamaie! Taranca ce ai purtat steagul pamantului spre cer. De asta eu am ajuns in patrie cu valiza goala. Am venit sa ma rasadesc, sa ma inalt ca o femeie floarea-soarelui. Pe drumul meu nu-i niciun #metoo, ci o tacere gestationala de toamna.
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 