M-am zgribulit mergând pe stradă
Frigul de toamnă m-a făcut să-mi bag mîinele în buzunare
Am auzit parcă un scâncet surd
Și pentru o clipă am crezut că îl aud cumva din adâncul meu.
Fără să-mi dau seama am pornit în direcția lui.
Acolo între garajele de metal vopsite în gri,
sub niște tufe uscate zăcea un cîine…
Cîinele acela cu privirea unui bătrân înțelept,
care mă petrecuse de atâtea ori pînă acasă,
Mergând cu mine de atâtea ori pe alei înguste și întunecoase,
Zăcea într-o mocirlă de sînge și glod
Ca o cîrpă aruncată și făcută boț
Am căzut în genunchi lîngă el
încercând să-i opresc sîngerările
Dar sîngele lui cald era peste tot
iar mîinele mele erau murdare de glod
O dată cu sîngele lui curgeam și eu Furie
Eram gata să sfâșii pe toți… dacă aș fi avut ghiare și colți…
aș fi înghițit întreg pământul.
Cînd ai început să primești pumni
și ți-a țișnit sîngele
Cînd te-am văzut cum primești picioare în burtă
stînd aruncat pe jos
Mi-au apărut ghiare și colți
și am început să sfîșii
Toate loviturile pe care le primeam nu erau nimic
în comparație cu imaginea prietenului meu zăcînd
într-o mocirlă de sînge și glod.
De data asta nu o să te las să mori.