Comisia
Da pentru că n-a* mai făcut/ niciodată până acum asta
până în dimineaţa aceea, când nourii erau tauri ale căror sudoare
se scurgea pe spatele meu,
o limbă umedă de salivă o scoteam afară,
să vadă cât de tare detest să pun rădăcini în ţărînă,
le înfigeam ca călcâiul în băltoacă,
anevoie,
şi ei se uitau,
comisia de anchetă,
el cu barbă nerasă de 6 zile,
ea îşi îndrepta basmaua,
şi tot nu-i plăcea cum se aşeza şi o scotea şi o plasa iar pe păr.
O, Doamne, îmi venea,
să arunc ţeapa peste gard şi să scot o pancardă să fac un miting,
din ălea pe care bunelu se uită atent la televizor, cu sunetul dat la maxim,
ca să audă vecinii că şi el e patriot,
toată copilăria mi s-a spus că cine are pămînt are putere,
la şcoală cine ştie matematică o să se descurce în viaţa,
ideea e că, de când scriu cifre în tabele, la muncă
am impresia că înfig rădăcinile de ceapă în ţărână,
nu destul de vertical,
prea oblic,
ce de parca n-ai mâncat mămăligă azi
mă ceartă comisia,
apoi el se apropie de urechea ei îi dă basmaua la o parte,
îi şopteşte ceva, arătând cu degetul spre mine,ea ascultă apoi nu-l contrazice,
mişcă capul afirmativ şi oftează:
DA.
) * Poate fi n-am (persoana I)
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 