*
Mama
A cumpărat
Din ultimii bani
Dați de tata
Răsad de roșii

A venit acasă
Am luat un lemn ud
Eu facem
Gauri
Mama
Le aruncă de sus
Și cădeau fix
In gaura făcută de mine
Apoi ne-am
Întors
le îngropăm în pământul negru și ud
Un început perfect

Nu a fost așa

Tata când a văzut-o pe mama
Venind cu o mana
De răsad in mână
Mai să nu o primească în casa
Tu,
Tu
Da
Nesimțit-o
Ai cheltuit ultimii bani
Pentru a cumpăra roșiile
Ai dai 80 de bani pe un fir
Sunt banii mei
Tu ai furat banii copiilor
Cum ai putut
Eu doar am vrut sa fiu
În rând cu lumea
Sa nu mă uit în grădina
Vecinei cum mănâncă roșii
Dar eu nu
Am sa te aștept pe tine
Până o să îți crească ție roșiile

Proastelor
Voi ce nu vedeți
Acolo am pus castraveți
Unde puneți și roșii
S-a dus
A smuls toate roșiile
Și le-a răsădit
In căpșuni

distrugând căpșunele

*
Când
Am plecat
La Chișinău
Credeam
Da credeam
Că mama
O să aibă grijă de mine
O să-mi ducă dorul
Lipsa
Cum o fac alte mame

Au trecut câteva zile
Luni
Mama m-a sunat
Nici nu m-a întrebat
Cum mă simt
Daca patul este moale
Îmi place mâncare
Sau nu
Mi-a spus doar
Acolo la Chișinău este foarte bine
Și a închis

Eu credeam că mama
O sa pregătească
Plăcinte cu brânză și mărar
Sa îmi trimită prin rutiera
Iar eu am
Sa mă impart
Cu Ecaterina
Cum făcea ea
Când vedea că nu am ce sa mânânc
Mama ei
Cu grija ii aranja mâncarea în torba
Iar Ecaterina
Pastra pentru mine
Plăcinte cu brânză
Calde
Bune
Așa cum
Trebuia să le facă

mama mea

AVEȚI COPII DOMNIȘOARĂ

 

cu pisica în

Magazin

Va rog

O

pâine

niște

Sare

Și 50 g de

babele

Jucau Belotă

 

Chiar fumau

din lulea

 

Am clipit

Și am inghitit

în

Sec

 

mi-au dat 50g

 

Vânzătoarea mi-a dat

Un biscuit sărat

 

Era prima zi

Când

Nu am mai maturat

ograda

și nu mi-a plăcut

 

Măliga prăjită in ulei

 

și nici

 

să răspund

la întrebarea

 

Aveți copii domnișoară?

XXX

 

Mi-am așezat trupul meu

Rece

pe

Asfaltul umed

și rece

ca după ploaie

Undeva după umerii mei

trebuia să înflorească cireșul

Un trunchi ars de fulger

Ciobit de care îmi frîng degetele

În fața scărilor,

undeva între coaste,

o băltoacă

În care mai văd

ce a mai rămas din

lumina ochilor mei

Flori de camelie

le-am dat drumul în băltoacă

Apusul sîngeros și lacom

a mîncat totul.

Chiar și pe mine.

xxx

corpul online

îl plimbă

tastatura se-nmoaie

spre seară

furnicile

se rostogolesc spre pat

se aude o voce de priză arsă

a tăcut prea mult

mâine

va striga

şi ea

***

Când aveam șase ani

îmi era frică de nasturi

cu două sau patru găuri

care se căscau la mine

să mă înghită.

Mă ascundeam de ei

după fusta bunicii

care îmi tot spunea povestea cu năsturarul

care vine la copiii obraznici

și îi transformă în bumbi.

De frică să nu fiu transformată în nasture

am absolvit școala cu medalie de aur,

apoi facultatea cu diplomă roșie,

am obținut un serviciu bine plătit,

m-am măritat cu cel mai cuminte bărbat din sat,

am făcut trei copii,

o casă,

un șopron,

un beci,

o livadă…

Azi dimineața

l-am citit pe Henrik Ibsen

și am înțeles că bunica

a interpretat eronat povestea cu năsturarul –

în nasturi erau transformați doar cei

care își trăiau viața fără rost.

Am simțit un junghi la inimă

și tot atunci

am auzit bătăi la ușă.

Mașinal, am ridicat mâna

să-mi închei nasturii de la cămașă…

Prea târziu?

xxx

Pădurea în care ne-am rătăcit

În plină iarnă

În căutarea izvorului cu ape de culori diferite

La poalele satului în care locuia

Colega noastră de grupă Aurica…

Am lăsat la cămin un bilețel

Pentru colegele de cameră:

„Am plecat la Cetățuie”,

Fără să-mi dau seama

Că nici una din ele nu știa unde e.

Întroieniți, flămânzi,

Într-un final

Am revenit la locul

De unde am pornit.

Amurgise

Și nici o  mașină nu voia să ne ia,

De aceea am mers pe jos

20 de kilometri,

Iarna.

Eram supărată

Că nu ai găsit izvorul cu ape de culori diferite,

Dar am văzut

Cu câtă sârguință l-ai căutat,

De aceea te-am iertat

Și am mâncat în două cu săruturi

Colacul cumpărat de tine

De la primul magazin din oraș.

Se numea „Mandarin”,

Deși erau doar colaci pe tejghea.

„Dați-ne colacul de salvare”

I-ai spus vânzătoarei ursuze.

Îl mâncam fericiți

Și ne gândeam

Că nu am găsit izvorul cu ape de culori diferite.

Dar ne-am regăsit ieri,

După 30 de ani,

În pădurea noastră,

Am auzit clipocitul apei

Cu ape de culori diferite

În buzunare,

De aceea m-am bucurat să te văd

Traversând bulevardul „Grigore Vieru” –

Abia azi am găsit prilejul

Să te strig

În pădurea

În care ne-am rătăcit

În toiul iernii.