xxx

Sentimentele prin culori

dorinţele prin emoji

iar complimentele printr-un LIKE

dacă vreau să vorbesc cu tine

aprind ecran de computer

dacă vreau să-ţi zic ceva

tastez

uneori nu te felicit de ziua ta

nu mă tem

ştiu că tot ce îmi vei face

vei lăsa messangerul gol,

nu vei răspunde la apel,

mă vei scoate din prieteni pe facebook

mă vei bloca pe instgram, twiter, zoom,

skype, vyber,

şi atît?

Era mult mai interesant

dacă nu prindeai gluma din prima

rădeam pân la lacrimi

şi-mi scăpa, că eşti precum o frână

o palmă peste gură

un cot în stomac

un bobârnac în coaste

iar timp de 10 minute cînd te îndepărtai

eu vedeam doar fundul.

În Matrix văd doar Hello, LIKE şi emoji cu săruturi.

Emoji cu săruturi nu sunt nici sărate, nici amare, nici nu muşcă de buză

sunt nişte sfere galbene cu puncte negre în loc de ochi.

 

 

 

Inter(fata)

 

Patul în care dorm e o simulare,

o microschemă la care mă cuplez prin cele 2 fire sure de păr

și rutina mea devine SF

pivotată un sistem semiotic marca Gutenberg.

 

De 4 săptămâ mă definesc electronic,

sunt profa de pe iconul gmail și zoom,

vocea silabisită, oprită, gonită la viteza 3x

(parafrazându-l pe Gibson:

My interface is my body),

sunt un simulacru prin excelență,

mă digitalizez intens

și o să fiu o păpușă cyberpunk

 

localizată în maps.me

 

într-un loc fără spațiu,

într-o gloată fără oameni,

într-un secol fără timp

 

la distanța unei cyber-mâini

 

care încearcă să mă strângă de gât.

 

(Rodica Gotca)

???

Pe partea cealaltă a ecranului nu se vor întâmpla lucruri vii niciodată

 

Atunci când rămâi singur acasă simți cum putrezește carnea pe tine

Simți că o să se desprindă

Nu vrei să cadă pe podeaua rece

 

Nimeni nu e aici să te ajute

Nimeni nu o să-ți dăruiescă zâmbetul Chelsie

Gheorghina negră poate fi numai una…

 

Mi-e frică de cei care nu ies din casă

Mi-e frică să nu ies din casă

 

Inventezi motive să te afli pe partea cealaltă

Sunt un om mai bun

M-am lăsat de băut

Nu mă doare în pulă de ceilalți

 

În ziare apar articole cu tine tăiat în 2

Te-au găsit în tufișuri, fără organe, fără sânge

În sfârșit vei fi faimos

În sfârșit mama se va mândri cu tine

Albastru Neon

 

Cum stăteam întinși pe somiera din sârmă

Sub pătura aia moale în pete arămii

Și cum umărul tău se lipise de al meu și mâinile noastre se încolăceau în aer

Cum cădea lumina albastră neon în dungi pe profilul tău

Și cum îți miroseam parul

și cum ți-am zis

 

Mama tuturor mamelor e o Mașină

Albastru Neon e primul lucru pe care îl vezi

Tremuri ca un miel plin de o mucozitate care îți face pașii alunecoși și nesiguri

“RAVF20060020 – prima dată e mereu cel mai greu pe urmă o să te deprinzi”

Instructorul îmi spunea “regulile jocului” până am ajuns în zona

X

 

Vezi în oglindă  varianta custom a avatarului tău

IMPECABIL PERFECT

“Rebirth successful, Welcome to the new World”

Transmisiunea trebuia să înceapă

Urma să văd de ce atâta lume a ales ecranul de sticlă și înfiorătorul Albastru neon

“Adriana, trezește-te ! Trebuie să te trezești, acum, ne-au localizat “

Lumina gri și putoarea de material biodegradabil m-au trezit

 

Realitatea mirosea

Corpul tău rămas de după ecranul albastru

Era o mitocondrie gigantică

Material biodegradabil din care se hrănea mașinăria

Cu gheare albastre de neon

“ Cât timp? Cât timp am fost de partea cealaltă? “

“ Adriana, trebuie să plecăm, Santinele ne-au găsit”

“ Cât timp? ! “  “ Cinci ani..”

“ Nu, nu poate fi adevărat, au trecut abia 2 ore ..m-am întors să raportez..trebuie să mă întorc, trebuie să-l găsesc ..până nu e prea târziu..”

“îmi pare rău , dar deja e prea târziu”

Corpul tău în care erau înfipte ghearele mașinăriei albastre a cedat

Fata îți era deformată într-o schimonosire ciudată de extaz

Înfiorătoare

Ai rămas fără piele, doar niște particule , particule albastre de neon

Deci asta fac, te amăgesc cu plăceri ieftine, de care ești lipsit în lumea reală

Te țin acolo până e prea târziu, și nu mai ai la ce să te întorci

Sună alarmă, santinelele erau la loc iar eu nu mă puteam mișcă de acolo

Tot ce voiam era să simt din nou umărul tău lângă umărul meu.

R

E

A

L

I

T

Y

Realitatea e mereu mai dureroasă

Poate pentru că ești din piele si oase

Poate pentru că simți

Poate pentru că te-am iubit prea mult ca să o accept

Poate pentru că ai schimbat doar carnea pe metal

Poate pentru că nu aș vrea să exist într-o realitate unde nu ești și tu

 

 

***

programare

sistem

programare

sistem

programare

programare capacitate caracter obicei

termenul de valabilitate…

tema!

vorbim despre:

CULEGERI

visul lui A. cu J.

el povesteşte

numărul A.O.

povesteşte că

Jennifer era

semăna cu o

acum nr [09/Е45-95]

vânătă

venită

dintr-un oraş cu

femei cu

picioare verzi buze violete cu

în continuare

femei cu

picioare verzi şi buze violete cu

conducătoarea oraşului

titlu:

numele

noaptea

se aşterne pe

A.O.

visează

numele

conducătoarea oraşului

este (într-un fel este)

noaptea

şefa delegaţiei

Vipera 3/4

noaptea se aşterne aspru pe bluza albă de catifea

iar

Jennifer

fluture violet

fluture violet în continuare A.O.

NU SE SINCRONIZEAZĂ CU SISTEMUL

INFORMAŢIE DETERIORATĂ

este prezentă

confruntarea cu

Vipera 3/4

confruntare cu

femeile cu picioare verzi şi buze violete cu

FLUTURELE

confruntare Jennifer

actriță

cu femeile cu picioare verzi şi buze violete

şi şefa delegaţiei

A.O.

ca din

spărgătorul de nuci

din lemn

de

salcâm

fără a participa la

războiul lunetiștilor

în ultimul capitol

infectat

privește știrile calm

are craniu verde picioare VERZI mici

butucănoase

cu tăieturi&striaţii

în colonia

vecină

se depistează şi

nr [56-12B4]

(interplanetar)

A.O.

scrie că atunci când Jennifer

nu apărea

în vise

el apela

la structura ei

părul lung

negru

ochii

în continuare A.O.

NU SE SINCRONIZEAZĂ CU SISTEMUL

INFORMAŢIE DETERIORATĂ

amintiri

cozonacul şi

vinul roşu

plus

o moleculă

plus

un crocodil versat&şmecher

capacitate

cameleon

concurent A.O.

numărul [56-12B4]

totalizator

CONCLUZIE:

triunghi eşec refugiu constrângere SPAŢIU

dereglare date

A.O.

:

capul meu o legumă

Jennifer

3 poziţii

Vipera 3/4

autism

cameleon dispărut în ceaţă

totalizator

ACTIVITATE ÎNRERUPTĂ

A.O.

în continuare:

privesc știrile calm

în acest craniu verde

nu paște nici o oaie

nici un păduche

capul meu e o legumă

v-am văzut atât de des

în plimbărie mele

noaptea prin parc

parcul

pe care

pe care

strănut pauză blocare date

proiecţie

A.O.

:

v-am văzut atât de des

în plimbărie mele

noaptea prin parc

parcul din oraşul sărat

parcul din oraşul gol

parcul din oraşul trist

parcul din orauşul singur

parcul din oraşul secat

parcul din amintirea mea

parcul pe care nu l-am auzit vreodată

şi marea de lângă el

A.O

:

mare mijlociu mic punct perfuzie

şansă luptă zâmbet cer

sfârşit lecţie

stocare document

dragi viruşi

facem legătura

tema pe-ACASĂ

CONCLUZIILE VOASTRE!

 

xxx

De când a început carantina  nici nustiu dacă mai trăiesc

Poate ar trebui sa mă bucur că nu mă duc la colegiu

dar mie nu mi-a plăcut niciodată acasă

Poate sunt egoistă

unii oameni sunt stresați de acest virus

Iar eu că nu o sa te văd

Luna asta trebuia să vii acasă

Mi-e ciuda că molima asta a ajuns acasă

înaintea ta

*
tata m-a apucat de mână și m-a forțat să mă așez la masă
în fața unei farfuria cu borș înăcrit
și

Mi-a spus:
Dacă nu ai mâncat când era borșul bun ai să-l mănânci când îi înăcrit, credeai că o să îl aruncăm?, mănâncă-l!
Știam că dacă o să plâng nu o sa își schimbe părerea dar il rugam pentru ultima data să mă ierte,
Nervos mi-a luat lingura din mână m-a apucat de obraji mi-a deschis gura și cu forța îmi băga în mine cartofii ăia înăcriți

înghite odată, am cheltuit bani pe cartofii ăștia, tu știi cât costă un kg?

îmi striga tata fără să-și amintească

nici barem pentru o clipă că azi era

ziua mea.

xxx

Cine dragă a băgat acest cubism impotent
Chiar în anul când am apucat
firul plăcutului din viață?

Cine dracul a avut ideea unei asemenea
Terori a pătrățelelor într-o
lume predominată de minți în colțuri

Alteori imploram timpul
Să-mi dea un răgaz, să citesc, să
Stau cu iubita
să gândesc undeva departe de forfotă

Acum îi sorb iubitei murele printr-un pătrat
O văd în pătrățele
O plâng cum se preface un pătrat gigant
Și negru

Nu sunt Malevici, târfo
N-o să văd decât un pătrat
Înțelegi!

Din restul ce nu e în pătrățele doar:
Poezia care încet-încet
Mă emasculează;

Rațiunea
Care își bate joc de
Fervoarea mea;

Și plugarul fără însușiri
Un Picasso răzvrătit
Care ne stă aproape.

 

tema este de actualitate:

Matrix.

O realitate în care oamenii nu mai au activitate fizică, doar intelectuală, și sunt conectați toți în rețea prin intermediul ecranelor.