xxx

ai părul nepieptănat de 3 zile

nespălat de 2 nopţi

ochii roşii

el nu te-a lăsat să dormi

te și  temi să respir în preajma lui

ai impresia că şi răsuflarea ta l-ar trezi

straniu cît te-ai ataşat de el

încât el pare cel de-al șaselea deget al tău,

iar tu un picior de-al lui alunecat de sub plapumă

Doar eu în trening

cu gluga pe cap

cu schimburile murdare

în sacoşa cu calendarul anului 1998

în holul Centrului medical al mamei şi copilului,

ambii în bahile,

ambii aşteptând,

să adoarmă

ca medicul  să-i pună vaccinul

dar am impresia că eu o să adorm mai repede

sau tu

gata

l-au vaccinat

dar te doare pe tine

eu deja am aruncat bahilele

și îţi zic

Haidem

de parcă ți-aș zice

el pare cel de-al șaselea deget al tău

iar tu un picior de-al lui alunecat de sub plapumă

xxx

din imaculat albul mi se ramifică pe membre.

distanţa asta de la apariția unei lumini către stingerea alteia

cu cât mai mult e traversată cu atât devine mai scurtă,

eu

cu convingerea că nu mă subestimează şi totodată conștient că

cât de jos nu aş fi

cerul mi-e întotdeauna vizibil

aduc înălțimea pe platou şi demonstrez că

de aceasta nu se ţine decât o

frânghie vacantă

dar din căderea în verde cu

nuanţe de febră şi

aciditatea stomacului

să pretinzi la un obiectiv cu

ajutorul căruia să poți capta

aceste

imagini şi nu ai nevoie de vreo

instruire sau de susținere

calcă în imaculat

ca albul să se ramifice pe membre

şi nimeni nu anulează opțiunea de-a ne

închide ochii

*
Avea bocancii negri și jegoși
S-a aplecat spre mine
M-a apucat de cap și
Mi-a ars o palmă
Am tăcut
Aveam doar 10 ani
A început să desprinda ciulini de pe

vesta sa de lana

și să ii arunce
S-a uitat la mine
de ce nu mi-ai spălat bocancii
A doua zi m-am dus  la școală

cu buza sparta

xxx

„dimineata  dormi dragostea mea”

goala în lanul de grau

din lan ți se zaresc doar ochii

doua perechi de ochi care mă urmăresc

mici

imi zgarai fața patata de sange

intr-o vineri

ochii tai de sticla imi vorbesc

buzele tale

la miezul noptii

pe pat doar petale de iasmină

glasul tău la miezul nopții

te caut prin odaie

alerg după tine ca o insecta care

se asteaptă ca dintr-o clipă în alta să fie

strivită

xxx

se feresc unii de alţii ca de ciumă

îţi deschid uşa dar gîndurile oricum îs perverse

în uniformă cu beretă roşie, îţi verifică buletinul

de parcă peste noapte ai devenit infractor

se jură că iphonul e original, dacă-l cumperi de la ei

cerşetori care la rându lor cerşesc

colegi care înainte spuneau anecdote acum îţi arată doar degetul din mijloc

au o gaură mică în mijloc pentru a mânca răsărită a bea mohito, sau cafea

cu paiul ori pentru a fuma o ţigară din cînd în cînd

panicați  de la bărbie până deasupra sprincenelor

colorați cu desene animate

într-unul Tom fuge de Jerry  că a prins coronavirus,

ele se scot doar dacă trebuie de înjurat

o fetiţă de 18 ani la primul sărut

I se înmoaie genunchii şi moare

ochi singuratici şi cenuşii

o pisică nimerită în ploaie

cu ochi căprui ca ai Sorinei

Dacă m-ar vedea acum oare m-ar recunoaşte

Am avut în această duminică de Florii plăcerea să fac cunoștință cu Atelierul de creative writing „Vlad Ioniță”, înființat și condus de exelentul scriitor basarabean Dumitru Crudu, care, iată, se dovedește și un foarte bun profesor de literatură, sigur în măsura în care cineva poate învăța creația literară pe altcineva. Și, cum am constatat, DC poate, așa că îi țin pumnii mai departe. Și îi mulțumesc că mi-a dat ocazia să fac cunoștință cu șase tineri poeți de dincolo de Prut, toți foarte talentați și fiecare intersant în textul propus azi.Sigur, numai doi dintre ei au respectat tema propusă ieri de mine – lighioana asta chinezească așa de iute și încăpățînată să ne strice programul -, dar asta chiar nu e important, m-am gîndit la tema asta pentru că este actuala, important este că poemele sînt reușite. Iar dacă lighioana e actuală în perioada de față, alte teme alese de tinerii poeți – dragostea, relațiile dintre oameni etc – sînt etern actuale. Am constatat la autorii citiți azi o excelentă priză la real, pe care o găsesc și la tinerii autori din țara asta mai mare, dar ei mai adesea, inteligent, vorbesc despre inteligența artistică, subîntinsă de ironie, simțul nemăsurii sau cel al grotescului regăsit în banalitatea lumii care ne înconjoară. Dacă sînt calități spontane sau sosite pe linia lui Gogol nu am de unde să știu! În generația mea, poate să pară curios, mulți poeți au fost stimulați de Caragiale!

Dacă trecem acum la o mică evaluare „la bucată”, aș spune că două poeme mi-au plăcut cel mai mult. Poemul fără titlu al Adrianei Rusu, cel care pleacă de la parfrazarea unui vers de-al meu, și poemul tot fără titlu al Anei Roman. Imediat după aceste două poeme, vin celelalte patru, unul tot al Adrianei Rusu. Deci, este vorba de cinci poeți, nu de șase! Să nu se supere nimeni. Pe de o parte, am evaluat un singur poem, într-un caz două, dintr-o operă mult mai vastă. Pe de altă parte, eu nu sînt critic sau hermenut literar, ci un autor și cititor pătimaș de poezie. Am emis simple păreri, judecăți de gust, nu de evaluare adevărată.

xx

„Astă- vară noi

Am găsit un piescăruș

Între stânci”

L-ai luat

În brațe

Iar el s-a prins strâns de gâtul tău

L-ai adus acasă

I-ai făcut loc în mijlocul

Patului

Te-ai colăcit lângă

El și îi ascultai plânsul

Lui sau poate al

meu

Pescăruşul

Eu dau în perete cu piciorul

dar mă doare pe mine

eu îţi pun macaroane pe urechi,

dar mă dor timpanele pe mine

petrec o seara fricţionîndu-mi fruntea de tastatură,

dar mesajul afişat pe ecran nu are sens,

de sute de ori am păşit în băltoace

cu fericirea unui copil,

ca apoi să constat că m-am stropit,

îmi ciupesc pielea de pe spate

ca pe niște pene,

de parcă aş fi un copil ce a găsit o scoică fermecată,

şi apoi constat că e doar o piatră

dar nu vreau să uit că am împreunat mîinele cu palmele tale

ca să ţin pescăruşul să nu moară,

Acum eu mai ţin minte doar  o fetiţă cu ochii ca marea

care erau albaştri în 1997

vreau să-i găsesc acuma să văd nu dacă ţin minte  pescăruşul,

ci dacă au rămas la fel de albaştri.