xxx

E sâmbătă,

ziua când vă așteptam pe voi.

când

Întindeam masa cea mare

și aduceam

scaune din salon,

ca să încăpeți  toți,

când muzica o dădeam mai încet,

să ne auzim mai bine.

Primii veneau motanii

din odaia vecină,

dar nu voiau să stea

prea mult.

 

Acum

Mă dor ochii

de atâta privit la ceas.

În sfârșit,

primul oaspete

păianjenul.

L-am recunoscut,

e cel care îmi ținea de urât

în colțul

unde mă pedepsea mama

când făceam pozne

la vârsta de 5 ani.

Ce oaspete scump…

Dar voi nu veniti,

poate că vă rețineți

pe undeva

ori poate pentru că nu știți

ce tartă bună am copt azi,

cu nuci și caise…

Am lăsat obloanele deschise

doar azi,

pentru că e sâmbătă,

ziua când vă așteptam.

 

Dar mă uit în calendar –

e 21 martie 2020.

Îmi torn ceai

în pahar,

mănânc

și încerc

să nu plâng.

 

 

xxx

Pun lemne

Pe foc

Și

Umplu

O găleată cu

apă

îmi bag

mâinile

În buzunare

și mă

Privesc

In oglindă

și văd

Un cap

plin de

Umbre

Strâng

oglinda

Într-o pungă

Și o ascund

sub pat

Poezii

despre

speranta.

Sau

pierderea

ei.

Azi o sa facem un atelier la tema BUCATARIA, luand ca centru bucataria in care să povestim intamplari din bucatarie.

Istorii din bucatarie,

Asa ca, dupa ce o sa le citim, sa ne lingem pe degete.

Pentru a mai uita de nebunia si de FRICA din jur.

xxx

Când făcea pâine

Tata o ascundea

Sub pat, sub pernă

In dulapul cu haine,

In beci

 

Eram 6 copii

și fiecăruia ne dădea

cateo felie de pâine

 

cateo felie de pâine

pe zi

 

pâinea era

foarte scumpă

de asta

tata  mânca

și mai puțină pâine

ca noi

 

Când tata dormea

Îl trimiteam pe cel mai mic

să fure pâine

Pe el nu o sa îl bată

 

Ne-o

aducea mucegăită

Rădeam

cu cuțitul mucegaiul

Și o mâncam

dar de gustul de mucegai

nu scăpam

îl simțeam

în gură

până adormeam

 

***

ieri după masă

mă trezesc de la zgomotul de-afară

privesc pe fereastră

mama face curăţenie-n curte împreună

cu alte vecine

şi-a pus mănuşi

dar nu are mască

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

nu-mi răspunde

o strig mai tare

probabil e prea ocupată şi nu mă aude

o strig şi mai tare

tot nu mă aude

de parcă eu ori ea

am fi îmbrăcaţi într-un costum de protecţie

gen ăla care au medicii

ce supraveghează

pacienţii infectaţi

(hîrtia igienică e clădită pe pervaz

pînă-n pod şi e coloana lui Brîncuşi

fiecare parte din ea e un micuţ spital

cu mici ferestre unde sunt pacienţi

mă dau mai apropape&toţi sunt bătrîni

şi neajutoraţi

trec dintr-o stare în alta

de parcă aş fi şi eu o hîrtie igienică

pe post de minge

iar Messi-Mesia driblează cu mine)

Artiom Artioom Artioooom

mama mă cheamă afară

trebuie să duc gunoiul adunat

stau ca un stîlp şi nu mă clintesc

caut ce să-i răspund

nu găsesc

o întreb de ce nu ţi-ai pus mască

brusc cineva bate la uşă

întorc capul

oare au venit după noi

mă gîndesc ce repede a ajuns salvarea

mîine la ştiri vor spune că am

am fost internat

la spitalul de nebuni

pentru că n-am rezistat nebuniei

mă vor concedia de la lucru

din cauza mamei mele

care a ieşit afară să facă curat

şi-a pus mănuşi dar nu şi-a pus mască

închid fereastra

deschid uşa

vecina din dreapta îmi întinde Olive

zice că sunt foarte bune în această perioadă

îi mulţumesc

închid uşa

citesc pe ambalaj

Olive din Italia

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

mama e ocupată

intru în baie

spăl băncuţa cu Olive

mă spăl frenetic pe mîini

număr 1 2 3 11 16 23 25 29 30

pun băncuţa pe masă

intru în cameră

scot din pachet cîteva şerveţele ude

mă şterg

cîteva şerveţele uscate

mă şterg

mama intră în casă iar frica mea dispare

ca mîncarea de pe rafturi din magazine

seara ascult ştirile

49

49 de oameni

trag aer adînc în piept

49

49 de oameni

beau un pahar cu apă

49

49 de oameni

sting televizorul

49

49 de oameni

deschid o carte de poezii

49

49 de oameni

citesc

49

pagina 49

49

 

va incepe azi la ora 13.00

o carantină niciodată nu pică bine

ieri după masă

mă trezesc de la zgomotul de-afară

privesc pe fereastră

mama făce curăţenie-n curte împreună

cu alte vecine

şi-a pus mănuşi

dar nu are mască

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

nu-mi răspunde

o strig mai tare

probabil e prea ocupată şi nu mă aude

o strig şi mai tare

tot nu mă aude

de parcă eu ori ea

am fi îmbrăcaţi într-un costum de protecţie

gen ăla care au medicii

ce supraveghează

pacienţii infectaţi

(hîrtia igienică e clădită pe pervaz

pînă-n pod şi e coloana lui Brîncuşi

fiecare parte din ea e un micuţ spital

cu mici ferestre unde sunt pacienţi

mă dau mai apropape&toţi sunt bătrîni

şi neajutoraţi

trec dintr-o stare în alta

de parcă aş fi şi eu o hîrtie igienică

pe post de minge

iar Messi-Mesia driblează cu mine)

Artiom Artioom Artioooom

mama mă cheamă afară

trebuie să duc gunoiul adunat

stau ca un stîlp şi nu mă clintesc

caut ce să-i răspund

nu găsesc

o întreb de ce nu ţi-ai pus mască

brusc cineva bate la uşă

întorc capul

oare au venit după noi

mă gîndesc ce repede a ajuns salvarea

mîine la ştiri vor spune că actorul

Artiom Oleacu a fost internat

la spitalul de nebuni

pentru că n-a rezistat nebuniei

mă vor concedia de la teatru

şi

şi

niciodată nu voi putea juca spectacole

din cauza mamei mele

care a ieşit afară să facă curat

şi-a pus mănuşi dar nu şi-a pus mască

închid fereastra

deschid uşa

vecina din dreapta îmi întinde Olive

zice că sunt foarte bune în această perioadă

îi mulţumesc

închid uşa

citesc pe ambalaj

Olive din Italia

simt cum vine frica spre mine

ca o vijelie

simt cum mi se taie respiraţia

şi transpir ca pe marginea

unui zgîrîie nori

şoptesc abia auzit mama

mama e ocupată

intru în baie

spăl băncuţa cu Olive

mă spăl frenetic pe mîini

număr 1 2 3 11 16 23 25 29 30

bun băncuţa pe masă

intru în cameră

scot din pachet cîteva şerveţele ude

mă şterg

cîteva şerveţele uscate

mă şterg

mama întră în casă iar frica mea dispare

ca mîncarea de pe rafturi din magazine

seara ascult ştirile

49

49 de oameni

trag aer adînc în piept

49

49 de oameni

beau un pahar cu apă

49

49 de oameni

sting televizorul

49

49 de oameni

deschid o carte de poezii

49

49 de oameni

citesc

49

pagina 49

49

 

Sa scriem o poezie despre ceva care îți place mult și  nu arată ideal , dar nici nu vrei sa arate ideal, fiindcă ti-e teama ca o s-o vrea și alții, iar tu o vrei doar lângă și pentru tine

 

Ceva imperfect care e perfect pentru tine.