xxx
urmele deja departe
cine esti
spun10 povesti
adun pier
din cer cad fulgi mari
sufletul meu pe zapada
urme lasi
xxx
urmele deja departe
cine esti
spun10 povesti
adun pier
din cer cad fulgi mari
sufletul meu pe zapada
urme lasi
xxxx
Și îngerii de pe cer râdeau de mine.
Ai venit azi la mine într-un ciorap negru și ud.
Eu așteptam o explicație,
Dar tu mi-ai aruncat doar niște bancnote în faţă .
Prost am ieșit în fotografia ce mirosea a
peste stricat.
Peisaj venetian
te privesc ca pe o pagina inlacrimata
te cuprind cu ochii
ca pe o carte
ești un zambet sublim
ești la balcon
admiri gondolele precum
literele pe foi precum
versul si rima
ma auzi fara cuvinte
dormi
strigi
orasul e pe apa
dincolo de noi
„Peştii”
Existau cândva 7 peşti, dar acum nu mai există.
Erau fericiți cândva, dar acum nu mai sunt.
Trăiau liniştiți în ocean cândva, dar acum nu mai trăiesc.
Fiecare avea o viață, dar acum fiecare stă întins pe o farfurie
priviți de sus şi aşteptând să fie devorați.
Peştele 1, peştele 2 şi peştele 3 erau învățători veritabili la şcoala oficială de peşti din Pacific
urmau să primească o mărire,
dar „norocul” lor a fost să fie prinşi de oameni şi mâncați cu sos şi ceai!
Cât despre ceilalți trei,ei erau pompieri
şi da încendiile în ocean sunt mai multe decât credeți.
Ultimul era un biet gunoier, doar trebuie să existe cineva care să strângă din urma oamenilor.
Totuşi nu ştiu de ce am ales acest tablou
poate pentru că mama mea e născută în zodia peşti
Sau că 7 e numărul meu preferat, sunt 7 culori in curcubeu
7 zile-n săptămâna şi şapte peşti, poate încă vii.
xxx
Eu în prim plan
xxx
un bărbat de 40 de ani
cu vârful firelor albe,
restul părului e încă negru,
seamănă cu un tort.
Pudra e la suprafaţă
Substratul e de cacao.
xxx
Sunt trunchiurile de copaci tăiați
Sunt o piatră de care se sprijină aerul
cu mâinile în buzunar
Sunt bolovanul
ce-mi acoperă ridurile din palmă
Sunt carcera mea
Sunt pădurea arsă
Sunt agonia de sub o piatră
Sunt o scorbură de copac
Sunt o veveriţă ce dispare în fum
precum a dispărut candva
prietenia noastră.
???
tatăl pare a fi figura centrală în
viața oricărui băiat
de 20 de ani
fumezi în cameră și nu-ți pasă că
mama a zis că nu
ai voie ultima dată când te-am văzut
erai mai păros și mai fericit
nu cred că ai mai putea repara ceva
vorbind despre Freud
era psihoterapeut nu mag
partea cea mai tristă a poemului ăsta e că
nu am apucat să mă îmbăt niciodată
cu tatăl tău
xxx
Anii mei trec
Iar brațele tale întârzie
O banană cătrănită
Un nufăr în iaz
Trec prin momentele grele
Cu capul ridicat
Un trup neatins
stârnește profunde
Dorințe sexuale
xxx
Plimbată prin cimitirul de
mașini
Uitat la marginea Ialoveniului
Mai mult decât apucasem
Să strâng în brațe
Jucării sau pe mama
Care mă târa după ea
Cum cară alcoolicul
Sticla cu vodcă
Eram copilul ce apucase
Să mănânce pe săturare
Abia la 10 ani