***
poate când eram la mama în burtă
a şuierat un sticlete nebun pe lângă ea
înjurând şi blestemând toate vietăţile
el care se-ntorcea de la prietena lui
cu penele galbene îmbibate de colb
s-a rotit ca un ventilator
zbătându-se între pereţii reci ai cartierului
el care era furios şi beat
cu o sticlă de vin înăcrit în cioc
s-a pălit de parbriz şi a văzut veveriţele
manevrând comete de la distanţă
el care nu-şi găsea locul
pentru că aia l-a numit aşa cum l-a numit
iar el ca să-şi înăbuşe criza de nervi
şi-a tăiat unghiile până la carne
pentru că aia cânta deja cu altcineva
dansa cu altcineva
megea la cumpărături cu altcineva
amazoană micuţă care orice ar face
o tot dă în bară
el care după aia se-ntreba
cum poate fi sticletele un animal
doar el mereu a fost o pasăre cântătoare
a zburat un sticlete pe lângă ea
şi maică-mea singură în acele zile
ca o mâncare exotică
lăsată pe arhipelaguri sălbatice
a rupt ca o infractoare o prună
verde din copac
şi-a ascuns-o la subţioară
iar acum eu
pentru că murea de foame
şi eu
pentru că tatăl meu migra dintr-o petrecere-n alta
şi eu
iar eu
şi el care a venit după miezul nopţii
pe el cum să-l numesc
(mi-e şi greaţă de la aceste lupte în contradictoriu
şi această zbatere crucială¶doxală&globală
deja nu mai contează tema și doar să mai pot lua
o gură de lacrimi observând cu zâmbetul pe față
aceste bătălii dintre ketchup și maioneză)
când maică mea era însărcinată cu mine
în acele zile ploiase
în aceste zile ploioase
mă agăţ de lucruri mici
cum ar fi o privire scurtă în afară lumii
la copii ăştia iuţi
care acum aduc doar strigăte de bucurie
şi sper că aşa va fi de-acum încolo
dar dacă vor fi de tristeţe
e şi asta ceva folositor aceste-i lumi
ce vine imprevizibil din toate părţile
Atelierul de creative writing „Vlad Ioviță” 