o amiază toridă/

pe bulevard,/

la trecerea de pietoni/
spulberată pe asfalt/
de un nebun, călcată precum un gândac de bucătărie/
mulțime de femei în stație/
își fac semnul crucii/
un apel anonim/
un număr cunoscut/
tăcută, zaci, într-o baltă de sânge/
cu ochii deschiși mă privești/
eu nu schițez nici un gest,/
nici o mimică, nici un cuvânt/
strig,/
nu aud,/
furtuna m-am ucis/
nu pot îndepărta rănile./

P/S: Mi-e greu să fiu eu însumi.